"sonet de ceas întors" – 10710 rezultate
0.04 secundeMeilisearchAlexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
AMAlessandro Manzoni
Alessandro Francesco Tommaso Manzoni (n. 7 martie 1785, Milano - d. 22 mai 1873, Milano) a fost un poet și scriitor italian asociat cu romantismul. Cea mai cunoscută operă a sa este romanul Logodnicii. A mai scris poeme, imnuri, sonete, ode, idile, tragedii. "...prin abandonarea deliberată a limbajului poetic tradițional, Manzoni ajunge să creeze în lirica sa o limbă simplă, caldă, umană, comunicativă, o limbă care trăiește prin forța imaginilor și a asociațiilor imediate, o limbă nesigură uneori sau chiar stângace, dar pătrunsă constant de vigoarea pe care i-o transferă mesajul uman pe care poetul socotește de datoria lui să-l transmită semenilor săi.” (extras din Antologia poeziei italiene de Eta Boeriu) *** Alessandro Manzoni iniziò negli anni giovanili con composizioni di ispirazione neoclassica. La conversione religiosa determinò una grande svolta nella sua attività letteraria. Tra il 1812 e il 1822 compose gli Inni sacri, cinque composizioni poetiche dedicate alle...
1 poezii, 0 proze
JDJovan Duèiæ
Născut la Trebinje, în Herțegovina, Jovan Duèiæ este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului sârb și ai poeziei sârbe în general. Începând cu anul 1907, scriitorul ocupă mai multe funcții diplomatice, cea mai importantă fiind aceea de ambasador al țării sale la București, în 1937. Între anii 1937 și 1939 au și apărut, de altfel, în traducere românească, trei dintre cărțile scriitorului. A murit în 1943, în Ilinois, SUA, unde a trăit, în exil, după anul 1941. Jovan Duèiæ s scris o poezie de o muzicalitate melancolică și gravă, străbătută de neliniști metafizice și de sentimentul morții. Încărcată de sensuri profunde și dominată de o atmosferă de penumbră și taină, lirica lui are ca teme preferate natura, misterul existenței, efemeritatea vieții și singurătatea umană. Volume mai importante: ,,Poemele soarelui\'\' - 1929 ,,Poemele dragostei și ale morții\'\' - 1929 ,,Sonete imperiale\'\' - 1930 ,,Cetăți și himere\'\' - 1930 ,,Legende albastre\'\' - 1930 ,,Comoara...
3 poezii, 0 proze
MCMihai Codreanu
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923); profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista "Însemnări ieșene". Debutează în lumea literară cu versuri în "Lumea ilustrată" (1891). Volumele sale de poezii sunt: "Diafane" (1901), "Din când în când" (1903), "Statui" (1914), "Cântecul deșertăciunii" (1921), "Turnul din fildeș" (1929), "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939). Este cel mai prolific sonetist român.
24 poezii, 0 proze
IFIon Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacău - d. 11 sept. 1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Const. Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală "Flori de crâng" și apoi un sonet, în "Adevărul literar și artistic"), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă "13" din Focșani; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici: Crai nou, Colț de țaraă, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din...
1 poezii, 0 proze
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
GLGeorge Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău. Activitate publicistică la zi: „Oblio", „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia", „Informația Buzăului", „Buzăul", „Jurnalul de Buzău". A debutat literar în anul 1972 în „Albina" (sub Baruțu Arghezi). A publicat versuri în „Convorbiri literare", „Flacăra", „Opinia", "Școala Buzoiană". A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu" Buzău, „Astra" Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu", Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete "Vasile Voiculescu", ediția 2001. Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: "Lucian Blaga" (Sebeș, Alba), "Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc. Fondator al revistei ”ILustrația Culturală” și al ziarelor ”Ziarul de Valea Buzăului” și ”Vatra Cislăului”. Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură. Este autorul a 7 cărți de poezie. Are în pregătire romanul „Jurnalul unui...
21 poezii, 0 proze
George Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău. Activitate publicistică la zi: „Oblio”, „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „Buzăul”, „Jurnalul de Buzău”. A debutat literar în anul 1972 în „Albina” (sub Baruțu Arghezi). A publicat versuri în „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Opinia”, “Școala Buzoiană”. A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu” Buzău, „Astra” Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu”, Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete “Vasile Voiculescu”, ediția 2001. Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: “Lucian Blaga” (Sebeș, Alba), “Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc. Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură. Este autorul a 10 cărți de poezie. Are în pregătire romanul „Jurnalul unui sinucigaș”. Actualmente, este redactor șef la ILustrația Culturală. NU ESTE MEMBRU U.S.R. și nici nu vrea...
0 poezii, 0 proze
VTVirgil Treboniu
Virgil Treboniu (n. 23 aprilie 1907, București, d. ?) a fost un poet și eseist român. A condus cenaclul Adonis și colecția Adonis, în care s-au afirmat, printre alții, Alexandru Lungu, Mihail Crama, Mihu Dragomir, Paul Bărbulescu, Constantin Salcia. Paul Bărbulescu a realizat în 1945 un Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu. Opere * Legea poeziei pure, Editura Națională, 1930 (eseu/critică, în colaborare cu Grigore Ancu) * Amorul în noapte, Editura Națională, 1930 (poemă, în colaborare cu Grigore Ancu) * Pygmalion: Poem, Colecția Adonis, București, 1930 * Ars poetica, Tipografia Bucovina, București, 1931 (în colaborare cu Grigore Ancu) * Esodul, Tip. Muscanu, București, 1931 (poemă, în colaborare cu Grigore Ancu) * Sunet de bronz: Poem în XXII de efigii, Editura Revista \"Raze poetice\", București, 1933 * Cortegiul plin de sărbătoare: Poeme în metru antic, Tip. Muscanu, București, 1936 * Au doborât un uriaș, Tip. Muscanu, București, 1936 * Ceasul de amiază, Tip....
1 poezii, 0 proze
FCFélix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo...
36 poezii, 0 proze
sonet de ceas întors
de Daniel Bratu
Ca un șarpe lungit, printre munți, trece trenul și cântă: măi, măi, mi se-adună-n ureche dulăi și-mi cresc perii, la tâmplă, cărunți, de la cap la trecute odăi, unde-am fost. La sfârșitul de nunți,...
Apariție editorială: Aurel Pop și \"Sonete din regatul disperării\"
de Adina Ungur
Din nou o alăturare fericită de nume dintre autorii www.poezie.ro, apăruți într-o singură carte! Am plăcerea de a vă anunța apariția unui nou volum de poezii semnat de Aurel Pop: \"Sonete din regatul...
Era război
de nicolae tomescu
Greu mai spălau femeile rufele. Erau fântâni în sat dar toate aveau apă aspră. Apa de băut, adusă de la șipot, părea mai moale, dar era puțină. Ca să umpli o căldare de zece litri îți trebuia pe...
Festivalul Zâmbete în Prier - 2015
de Gârda Petru Ioan
”Primăria, Consiliul Local și Centrul Cultural-Social Vișeu de Sus, Despărțământul Vișeu-Iza al Astrei și Cenaclul de Umor Pupăza” au organizat, în perioada 25- 26 aprilie 2015, cea de-a XIII-a...
Sonet serios, dar întors...
de Iulia Elize
De prea m-am ars, murită, sub un tunet În ploaia caldă, care mă-nfășoară Să mă iubești sub piele, ca la țară Și floarea să îmi scuturi, fără sunet. Prin rouă, țin un spațiu și mă doare De mă așez...
omul hipermnezic
de angela furtuna
omul hipermnezic - variantă I și nu a mai vrut să se aștearnă pe vînt cum șaua pe o spinare de cal și nu a mai vrut să-și zgîrie cuvintele pe cer cu penița veche a sinelui și a refuzat să fie mărul...
Și ce mai faci tu, Dana Banu?
de Dana Banu
Uite că m-am dat cu trenul după ani mulți de abstinență, mi-am luat bilet dus-întors de la agenție cu 2 zile înainte, deh, ardeleanca din mine și-a spus cuvântul, mă gândeam că am obiceiul destul de...
Totul despre clopote
de Ovidiu Oana
Trilogia “Proiectul unei limbi universale” Partea I - “SUFLETUL” Motto: “Prin clopot nu dai veste Doar unui singur om Ci zvoană - ’mpărățită Ce vine de la Dom” Clopote - poeți români (7) 70.George...
Sonet 181
de Cristian Vasiliu
Eu, ce-am urcat Iubirea, crezând că-n vârf așteaptă Un Rai pustiu sau moartea, cuminte ca un sfânt, Am cunoscut vertijul pe cea din urmă treaptă, Când mi-am întors, din nouri, privirea spre pământ....
Elegie - Omul de bronz. Autoportret
de Mondea Adrian
Am rădăcini înfipte în pământ. Mă aud cerșind apă celulelor mele. Izvor nesecat. Cel fără de sevă fără lacrimi și fără putere. Nestatornicul ceas împietrește cununa-mi de pe frunte. Pielea mi...