Poezie
omul hipermnezic
3 min lectură·
Mediu
omul hipermnezic - variantă I
și nu a mai vrut să se aștearnă pe vînt
cum șaua pe o spinare de cal
și nu a mai vrut să-și zgîrie cuvintele pe cer
cu penița veche a sinelui
și a refuzat să fie mărul din jurul viermelui
și a refuzat să sfîșie cerul
și nu a mai gustat picături de pămînt
și nu a mai pășit peste cioburi de umbră
și nu și-a mai tăiat venele cu muchia ascuțită a visului
el a întors capul către acel palmier epifanic ce glăsuia
suspendat ca o limbă de ceas în amniosul melancoliei
el pretindea că e un obiect artistic de sine stătător și asexuat
(alții îi atingeau cu sfială cele două mici protuberanțe anxioase
din care tîșneau dimensiunile unei sensibilităti insațiabile)
el îi învăța pe clienții din vitrina cu peruci
cum să se exprime în limbajul obiectelor
(culoarea,
zborul,
limita,
intervalul,
matricea :
din toate aceste instrumente
și din porii tăi muzica țîșnește
cu iminența unei implozii, btw )
el era livrat publicității în regim de agorafobic,
dar vreo doi trei astrologi
îi administrau o dată pe săptămînă constelația ce reduce
halucinațiile la filigranul realului
el se înfrupta din limbajul virtual pentru că viermii începuseră
să-l cutreiere încă din pribegia primului text
tatuat pe cortex
el plămădea episoadele unei biografii de mim
cu voluptatea cu care brutarul găureste bucățile de aluat
pentru a ne îndopa apoi cu vidul ce se cască
în afara semnelor
și ziua i se mula pe umeri ca o angoasă
și textul îi cerșea mai mult cer și mai mult cer
și semnul îl reinventa ca ființă combustibilă
și tocmai de aceea
nu și-a mai tăiat venele cu muchia ascuțită a visului,
dar în fiecare zi
se lăsa cuprins de ochiul străin
ca de o cochilie ce îl aspira în
altă specie de premize
el își cîștiga existența hălăduind prin
halourile cu care cuvintele se închid în ou
el mijlocea întîlniri erotice între
însuflețite caligrafii mentale autiste
el devenea cu dezinvoltură un homunc
al reverberațiilor arhetipale
el nu era, de bună seamă, pacientul de neconsolat
el nu era pacientul cel mai anxios al creștinismului
el avea o bilă de metal și o altă pozitivitate
el nu mai era pacientul ce se înfășoară în jurul frînghiei
el nu era pacientul inocent ce se încredintează încă de la naștere
unor moaște
el nu avea buricul simplificărilor
el nu era pacientul potrivit la locul potrivit
el nu avea cont de eternitate
el nu avea cromozomul iluziei
el era propria lui cocoașă
el nu avea o voce interioară a sinelui
ci numai un sunet monocolor
prin care specia îl ademenea către implozia
hematiilor prea pline de remembrare
el avea febră
el avea Dumnezeu
el pășea între două toposuri labile
el se prăbușea în cer
cu vocea
cu voma
cu textul ca restituire a interogației
și atunci
pentru că nu și-a tăiat venele cu muchia ascuțită a visului
cineva l-a blestemat sa fie omul hipermnezic
cu al cărui sînge Dumnezeu contaminează realul
și anima cuvintelor
din tropul ciclop
într-o zi, cam pe la ora cînd alfa se prelinge leneș
printre configurații
trupul lui cobora de pe cruce ca un semn
ce zgîrie noaptea cu penița veche a sinelui
002.117
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- angela furtuna
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 534
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 83
- Actualizat
Cum sa citezi
angela furtuna. “omul hipermnezic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angela-furtuna/poezie/109051/omul-hipermnezicComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.