"sonet clasic" – 10696 rezultate
0.01 secundeMeilisearchFélix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo...
36 poezii, 0 proze
Vincenzo Monti
"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...
1 poezii, 0 proze
Mihai Codreanu
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923); profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista "Însemnări ieșene". Debutează în lumea literară cu versuri în "Lumea ilustrată" (1891). Volumele sale de poezii sunt: "Diafane" (1901), "Din când în când" (1903), "Statui" (1914), "Cântecul deșertăciunii" (1921), "Turnul din fildeș" (1929), "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939). Este cel mai prolific sonetist român.
24 poezii, 0 proze
Ion Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacău - d. 11 sept. 1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Const. Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală "Flori de crâng" și apoi un sonet, în "Adevărul literar și artistic"), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă "13" din Focșani; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici: Crai nou, Colț de țaraă, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din...
1 poezii, 0 proze
Roxana Sonea
Studentă, Facultatea de Medicină Generală, an 6. Mai mult medicinistă decât scriitoare. Publicări: - Proză, antologia Virtualia VIII (decembrie 2009). - Dilema Veche, revista Transilvania, Feedback. - Revista online Faleze de piatră Premii: - Marele premiu, concurs Nora Iuga (ianuarie 2010). - Premiul I, Concurs proză pentru tineret, al Retelei Literare (martie 2010) organizat de Gelu Vlașin. - loc VI - concurs agonic de proză 2010 :) și totuși, mai mult medicinistă decât... YM: crinishorela@yahoo.com http://www.crin-thelongwayaround.blogspot.com/
63 poezii, 0 proze
sunet1
8 poezii, 0 proze
Cătălin Ștefan Ion a.k.a. Cheloo
Actualmente inginer de sunet la propriul studio 2 BURTOSI si producator muzical pentru mai multe trupe din noul val. (2008)
0 poezii, 0 proze
Cătălin Ștefan Ion a.k.a. Cheloo
Actualmente inginer de sunet la propriul studio 2 BURTOSI si producator muzical pentru mai multe trupe din noul val. (2008)
0 poezii, 0 proze
Bulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
William Shakespeare
William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet și creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăși narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 și 1613, deși datele exacte și cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie. Influența exercitată de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleză din întreaga lume se reflectă prin recunoașterea imediată a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare și numeroasele adaptări ale pieselor sale. Alte...
210 poezii, 0 proze
sonet clasic
de Ștefan Petrea
stropit cu umbre și înluminare nu cer să vii, a plumbului prințesă căci tu fiirea-mi ții precum în lesă deși-n altar tot arde-o lumânare pe gât mi-am pus o votcă drept compresă căci în gâtlej îmi...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
cu orice zor de ziuă ninge-n barbă în orice dimineață e-o oftare cu tine în a cărnii încleștare și iar cafeaua a-nceput să fiarbă îmi pare chipul tău că de cleștar e iar trupul tău ca-n primăveri o...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
așezământ de litere pierdute în toiul dimineții ne alină, în doi urlăm în noapte lună plină, hai vino-ncoace dar încolo du-te la subțiori cu roua prin grădină încalț această mană-n grabă, iute...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
doar o lectură-n coajă de idee sunt clipele-mbrăcate-n strai de aur, în întâlnire cu divinul faur întinerit în brațe de femeie din stropul de a fi culeg un laur să-l pun pe creștet proaspăt de atee,...
Sonet clasic
de Ștefan Petrea
Nu mă-ntreba de Moș Crăciun să intre A reușit în fiecare casă Azi alte gânduri pulsul mi-l apasă Și nu am ochi pentru serbarea dintre Acești doi ani ce greutatea-și lasă Pe-a secolelor adulată...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
cât ține ziua am un Nu de tine te chem în noapte, Da!, că îmi ești dragă începe leu-n buzunar să ragă tu gemi de frica lui Amor sub mine dar fie să se treacă-o lume-ntreagă și-n iarnă foc să n-ardă...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
În superbia vecilor valsândă ți-e inima, aceea cristalină îmi șezi în ochi, privirea mă alină, răzlețul meu refugiu de osândă... Purtând pe chip a frumuseții mină povestea noastră este începândă în...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
din sânii tăi stâncoși beau nemurire, o apă albă ca omătul iarna, deschid în zori a ochilor lucarna de cărnuri ne cuprinde o orbire îmi potrivesc pe zâmbetul tău pana și la cafea ne pierdem în...
sonet clasic
de Ștefan Petrea
mă pierde zarea-n depărtări cu gândul pe unde ai pierit c-un tren de noapte mi-e jind de mierea gurii tale-n șoapte ce își făceau în mine-adesea pândul și ai lăsat în urmă toamnă-n lapte, cafeaua e...
Sonet clasic
de Ștefan Petrea
Un plumb topit de toamnă-n oseminte Rugina se întinde pe-a lor hartă Tocmit la Dumnezeu ca om de ceartă În Nicăieri aducere aminte. Iar fierea mea sub îngerime fiartă Se prăbușește-n tainice morminte...
