Poezie
Sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
Un plumb topit de toamnă-n oseminte
Rugina se întinde pe-a lor hartă
Tocmit la Dumnezeu ca om de ceartă
În Nicăieri aducere aminte.
Iar fierea mea sub îngerime fiartă
Se prăbușește-n tainice morminte
Hălăduiesc acolo doar cuvinte
Și albul de hârtie, vrăji de iartă.
Lumină-n ceată, dusă în spinare
Târziu de-nțelepciune gândul cere
Spre Cer aduc o rugă în mirare.
Paiangul țese clipe de tăcere
Mă tot aburc pe-a Raiului cărare
Grăind în van secunda de plăcere.
001.616
0