Poezie
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
din sânii tăi stâncoși beau nemurire,
o apă albă ca omătul iarna,
deschid în zori a ochilor lucarna
de cărnuri ne cuprinde o orbire
îmi potrivesc pe zâmbetul tău pana
și la cafea ne pierdem în vorbire
apoi plecăm pe calea de fiire
să nu ne doară-alături prea mult rana
paiangul țese clipa viitoare
un ou de Paște stă cât să se spargă
să ne-adâncim în cristica vâltoare
și parcă îți vorbesc pe limba spargă
căci merg în la femei de vânătoare,
acesta-i adevărul dus pe targă
001267
0