"somn profund" – 20248 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
PDPhilippe Desportes
Philippe Desportes, né à Chartres en 1546 et mort à l'Abbaye Notre-Dame de Bonport le 5 octobre 1606, est un poète baroque français. Surnommé le « Tibulle français » pour la douceur et la facilité de ses vers, il fut abbé de Tiron, lecteur de la chambre du Roi et conseiller d'État. Sa vie D’une famille de riches négociants de Chartres, Philippe Desportes, entre dans les ordres après de solides études classiques. Il suit l'évêque du Puy dont il est devenu le secrétaire à Rome où il découvre la poésie de Pétrarque, qui influença profondément son œuvre. Il était l'oncle du poète Mathurin Régnier. À son retour en France en 1567, il gagne les bonnes grâces de personnages haut placés, dont le duc d’Anjou, le futur Henri III, qu'il suit en Pologne. Lorsque celui-ci revient occuper le trône de France, il en reçoit plusieurs abbayes qui lui procurent un revenu de 10 000 écus. Préférant sa poésie plus maniérée, plus conventionnelle, plus formelle et moins inspirée que celle des poètes de la...
1 poezii, 0 proze
JLJean Laugier
Poète et dramaturge, né en 1924 à Saïgon. En 1927, une tragédie familiale le rend orphelin de père et mère. Sa vie et son oeuvre seront profondément marquées par ce drame. Le premier poème que garda Laugier, fut écrit et dit en public en 1942. Dédié à la mémoire de sa mère, il ne le publiera qu\'en 1978 dans Rituel pour une ode, Prix Apollinaire en 1979. La même année 1942, après avoir écrit, joué et mis en scène sa première pièce, entre alors au Centre du spectacle où il se perfectionnera en art dramatique. Ses premiers poèmes paraitront dans la revue de Pierre Seghers en décembre 1945. Bien que jouant au Théâtre les recueils vont se succéder : de La Huitième Couleur à L\'espace muet et Les Bogues (ed. Gallimard, Prix Fénélon 1961) jusqu\'aux Navires du Temps (1989) et Fenêtres vos regards (1991). A donné de multiples conférences sur la poésie et le théâtre en Sorbonne comme à l\'étranger. *Dans la main du Monde, Caractères, 1994 *A bâtons rompus, causeries en Sorbonne, Caractères,...
2 poezii, 0 proze
RCRené-Guy Cadou
René Guy Cadou est un poète français, né le 15 février 1920 à Sainte-Reine-de-Bretagne en Loire-Atlantique et décédé le 20 mars 1951 à Louisfert également en Loire-Atlantique. Né en 1920 à Sainte Reine de Bretagne, au cœur du marais de Grande Brière il est fils d’instituteurs laïques et vit une enfance heureuse. Il grandit dans une ambiance de préaux d’écoles, de rentrées des classes, de beauté des automnes, de scènes de chasse et de vie paysanne qui deviendront plus tard une source majeure de son inspiration poétique : « Mon père s’y plaisait en costume de chasse, Nous y avions de tendres rendez-vous… » Puis viendra à l’adolescence, le départ à Nantes pour le lycée, la mort de sa mère Anna, qui plongera l’adolescent dans une mélancolie profonde. La nostalgie de Sainte Reine et de cette enfance terrienne, végétale et heureuse hantera plus tard sa poésie lyrique. Brancardiers de l'aube (Les feuillets de l'Ilôt - 1937) Forges du vent (Sagesse - 1938) Retour de flamme (Les Cahiers de la...
47 poezii, 0 proze
PRPierre Reverdy
Pierre Reverdy, né à Narbonne, (Aude) le 11 septembre 1889 et mort à l'Abbaye de Solesmes le 17 juin 1960, était un poète français associé au cubisme et aux débuts du surréalisme. Déclaré « né de père et de mère inconnus » à l'état-civil de Narbonne, Pierre Reverdy dut attendre sa vingt-deuxième année pour être reconnu par sa mère. L'année de sa naissance, sa mère était mariée mais son époux vivait en Argentine. Ce n'est qu'en 1897, qu'elle put se remarier avec le père de Reverdy, viticulteur dans la Montagne noire. Pierre Reverdy venait d'une famille de sculpteurs, de tailleurs de pierre d'église. Toute sa vie en sera marquée par un sentiment de religiosité profonde que l'on retrouve dans sa poésie. Il poursuivit ses études à Toulouse et à Narbonne. Il arrive à Paris en octobre 1910. À Montmartre, au célèbre Bateau-Lavoir, il rencontre ses premiers amis : Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Louis Aragon, André Breton, Philippe Soupault et Tristan Tzara. Pendant seize ans il vit pour...
4 poezii, 0 proze
GMGuy Lévis Mano
Guy Lévis Mano, né le 15 décembre 1904 à Salonique en Turquie, mort le 25 juillet 1980 à Vendranges dans la Loire, était un poète, traducteur, typographe, éditeur français. Il fut de 1923 à 1974 sous le sigle GLM un éditeur de poésie. Il est connu aussi sous le pseudonyme de Jean Garamond. Typographe par passion, imprimeur et poète, il compose lui-même et imprime des ouvrages et des plaquettes sur des papiers de grande qualité, avec plusieurs tirages dont certains sur des papiers de couleur pastel unie. Ses ouvrages sont fréquemment illustrés par des dessinateurs et des peintres aujourd'hui célèbres. Il attache un grand prix au choix des caractères, à la mise en page - en harmonie avec le support papier - et à l'illustration, ce en quoi il est un éditeur innovant. Il est également traducteur de poètes étrangers, espagnols notamment. Poète lui-même, son œuvre, qu'il édite tout au long de sa vie, est profondément marquée par cinq années de captivité en Allemagne comme prisonnier de...
1 poezii, 0 proze
Dan Popescu
...Nu sunt ce par a fi...
2 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
Gheorghe Mocanu
Nascut in muntii Vrancei. Licentiat in stiinte juridice, specializarea criminologie. Student la filozofie. Debut literar in 2004, in revista Oglinda literara cu nuvelele Somn englezesc si Cometa. In 2006 publica primul volum BORTA -roman- ciclul Din umbra muntilor, volum care obtine premiul anului 2006 al Uniunii Scriitorilor din Romania,Filiala Bacau - proza - debut. Anterior a mai obtinut trei premii la concursurile nationale de creatie literara V. Voiculescu Buzau, Dimitrie Bolintineanu - Giurgiu si Ion Creanga - Iasi. In 2007 publica volumul de proza scurta Pe ulita vantului. Primul volum, BORTA, primeste peste 18 cronici favorabile in revistele literare din tara.
1 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
somn profund
de Macovei Irina
Cu huruit de motor vechi inima ți se oprește. Și degetele, ceară albă, se topesc... Și vântul spulberă corpul tău...care e praf. Doar ochii îți sunt ferestre incă luminate. Însă becul se stinge, și...
Anestezista
de Cristian Gaghes
Într-un somn profund, într-un adânc letargic, Când cauți vindecarea și-n "delta" te scufunzi, Tu nu știi calea minții deși nimic nu-i magic, Te ajută ea, anestezista, și în inconștient pătrunzi. Așa...
câinele lui fiodor mihailovici
de bazil rotaru
m-am trezit dintr-un somn profund pe la patru mi-am încălzit samovarul am băut o votcă și mi-am aprins o țigară am expectorat de pe balcon apoi am privit peste clădiri acoperișurile nu sunt...
atat cat sa stiu
de Julian Andrew
Te-aud cum râzi din somn profund mă ia cu el… îl știi, e-al nostru mic secret ce nimeni n-o sa-l afle, der cineva î-mi sugereaza: ca nu ești bună la nimic ce-ai zis! în sinea mea îl cred, că nu stau...
Poemul lu AFI
de Patrik Voicu
Sunt vid, ca ceara din ureche când te scufunzi în apă, ca visarea într-un somn profund la un spectacol de teatru de căcat, ca sâmburele de lămâie scuipat patetico-scârbit într-un shot de tequila...
Popasul albastru - IV -
de Emil Iliescu
M-am trezit brusc spre miezul nopții. Am privit la Manzur, cufundat într-un somn profund. Era atât de tânăr și fără minte! Ca și mine, de altfel. Un student la Litere ce visam să-mi împlinesc într-o...
Tantarul
de Radu Elena Ileana
țînțarul când creatorul a făcut lumea a inventat bune și rele să-nșir nu are rost toate cele să spun mai bine ce m-a suparat mă sâcâie o vietate ne-nsemnata ce bâzâie asurzitor în nopți de vară și...
Căderea în transă
de florin Vasilescu
Zguduit de insomnii Crude și bizare, Zac în nopțile târzii Numai în coșmare. Scrisu-mi pare-ntemeiat Sau doar mi se pare, Somn profund? E un păcat. Clipa tristă doare! Cunoscut să fiu și eu Nu pare o...
Codex sapte
de Schonthal Nicolae
Noaptea trecută stăteam treaz cu ochii în patru, Întins pe o canapea ruptă ca la pshihiatru. Ochii îmi fug la ceas trei zero șapte, Șoapte șoptesc vinovat de șapte fapte, Cad în somn profund prin al...
Creeaza-mi!...
de Aceeasi
S-a întâmplat ceva cu mine!... O clipă de neatentie! În fine!... De ce plâng mereu când mă uit la stele? De ce m-agăt de sperante, vise, dar nu fac deosebirea între ele? De ce mă cert mereu cu lumea...