Poemul lu AFI

Sunt vid,

ca ceara din ureche când te scufunzi în apă,

ca visarea într-un somn profund la un spectacol de teatru de căcat,

ca sâmburele de lămâie scuipat patetico-scârbit într-un shot de tequila proaspăt savurat (al 10-lea),

ca mine sunt de vid.

Sunt simplu,

ca soarele când intră în nori de ploaie,

ca telefonul când e pe vibrații,

ca mortul ce zace-n groapă ,

ca târfele pe centură,

ca urletul unui copil ce măsa nu-i dă țâță (din lipsă de idei),

ca mine sunt de simplu.

Sunt treaz,

ca o ea ce-și îmbrățișează pentru prima data copilul,

ca un el ce o privește tâmpit,

ca zâmbetul unei mame când își vede plodul beat mort,

ca un leu ce rage după ce-și savurează prada,

ca timpul ce trece greu (oare?),

ca mine sunt de treaz.