permisibil
Să respir, e secretul când simt muribundul din mine că prinde viață Poate visez, îmi zic dar nu-i așa Mă ustură privirea, inchid ochii Tot tu! Pe unde să zbier de fericire? Cui să îi
la party
iubito, azi ne distrăm ne smulgem pieile ne sugrumăm instinctele ne abrutizăm suntem mai sinceri azi eu sunt Hamlet iar tu Ofelia azi suntem picuri de rouă pătați cu noroi azi eu sunt
Poemul lu AFI
Sunt vid, ca ceara din ureche când te scufunzi în apă, ca visarea într-un somn profund la un spectacol de teatru de căcat, ca sâmburele de lămâie scuipat patetico-scârbit într-un shot de
review
Eu sunt un verde pătrunzător, subit uitat în iarba cruntă de mai geros, văzut de negru și necunoscut, nedemn… de alb. Sunt doar un roșu stins în verdele aprins și crud ca urmele de culoare
Epic Fail
Un abur senzual iese de la fereastra ei zâmbesc și simt miresmele umbresc puțin pământul și intru-n scară. Urc treptele cetății, trei etaje fericite pline de culori deschid apoi și
Fapte
Simt că pot atinge cerul şi nu ştiu de ce dar sunt parcă pierdut în abur. Profund îndrăgostit, nebun şi beat, sunt. dar de altfel... Simt
Strada veche
Stau pe o stradă veche Și ard liniștea din ea. Aud strivite glasuri de departe, din alt timp. Pe aici au tecut multe picioare Și multe mâini Și mulți câini. Stau pe strada asta veche
