Patrik Voicu

Era trecut puțin de ora 12 când s-a trezit, era, bineînțeles, mahmur, starea sa normală de vreo câțiva ani. Prin clasa a 10-a și-a început aventura alcoolică, prin dese ieșiri târzii, ignorând fără

Să respir, e secretul când simt muribundul din mine că prinde viață Poate visez, îmi zic dar nu-i așa Mă ustură privirea, inchid ochii Tot tu! Pe unde să zbier de fericire? Cui să îi

iubito, azi ne distrăm ne smulgem pieile ne sugrumăm instinctele ne abrutizăm suntem mai sinceri azi eu sunt Hamlet iar tu Ofelia azi suntem picuri de rouă pătați cu noroi azi eu sunt

Sunt vid, ca ceara din ureche când te scufunzi în apă, ca visarea într-un somn profund la un spectacol de teatru de căcat, ca sâmburele de lămâie scuipat patetico-scârbit într-un shot de

pretutindeni sunt mii de lumini stinse pretutindeni ard vise pretutindeni curg gânduri perfecte pretutindeni... pretutindeni sunt oameni curioși pretutindeni mor vise pretutindeni sunt oprite

Personaje: Radu (R) Olivia (O) Mama (M) Scena 1 (O cameră de apartament, mama se uită la tv, intră Radu.) R: Mamă(timid), mamă(mai accentuat), mamă(mai accentuat), mamă(tare), m-au

Eu sunt un verde pătrunzător, subit uitat în iarba cruntă de mai geros, văzut de negru și necunoscut, nedemn… de alb. Sunt doar un roșu stins în verdele aprins și crud ca urmele de culoare

Personaje: Omul în culori Omul gri În fața scenei atârnă panglici în culorile curcubeului sau chiar o proiecție, muzică pe fundal, atmosferă liniștită. Intervine o voce: VOCE: Ce frumoase