Sunt vid,
ca ceara din ureche când te scufunzi în apă,
ca visarea într-un somn profund la un spectacol de teatru de căcat,
ca sâmburele de lămâie scuipat patetico-scârbit într-un shot de
Era trecut puțin de ora 12 când s-a trezit, era, bineînțeles, mahmur, starea sa normală de vreo câțiva ani. Prin clasa a 10-a și-a început aventura alcoolică, prin dese ieșiri târzii, ignorând fără
(Rimi stă pe o bancă într-o stație de metrou, și scrie o scrisoare, e foarte calmă)
Dragi parinți,
E duminică dimineața, sunt la metrou, stau pe o bancă și aștept. Nu vă spun ce, e surpriză. În
Stau pe o stradă veche
Și ard liniștea din ea.
Aud strivite glasuri de departe, din alt timp.
Pe aici au tecut multe picioare
Și multe mâini
Și mulți câini.
Stau pe strada asta veche
Un abur senzual iese de la fereastra ei
zâmbesc și simt miresmele
umbresc puțin pământul
și intru-n scară.
Urc treptele cetății,
trei etaje fericite pline de culori
deschid apoi și
Sunt multe lucruri departe de a fi înțelese de noi, motiv pentru care ne ascundem în spatele multor minciuni. Negarea e cea mai simplă cale de a ne despărți de necunoaștere, e cea mai la
iubito, azi ne distrăm
ne smulgem pieile
ne sugrumăm instinctele
ne abrutizăm
suntem mai sinceri
azi eu sunt Hamlet
iar tu Ofelia
azi suntem picuri de rouă pătați cu noroi
azi eu sunt
Când pășești într-o sală și știi că urmează să vizionezi un spectacol de teatru dans, trebuie să te aștepți la aproape orice, trebuie să vrei și să conștientizezi faptul că vei fi, poate, surprins.
Simt că pot atinge cerul
şi nu ştiu de ce
dar sunt parcă pierdut în abur.
Profund îndrăgostit,
nebun şi beat,
sunt.
dar de altfel...
Simt
Să respir,
e secretul când simt muribundul din mine că prinde viață
Poate visez, îmi zic dar nu-i așa
Mă ustură privirea, inchid ochii
Tot tu!
Pe unde să zbier de fericire?
Cui să îi
Personaje:
Radu (R)
Olivia (O)
Mama (M)
Scena 1
(O cameră de apartament, mama se uită la tv, intră Radu.)
R: Mamă(timid), mamă(mai accentuat), mamă(mai accentuat), mamă(tare), m-au
pretutindeni sunt mii de lumini stinse
pretutindeni ard vise
pretutindeni curg gânduri perfecte
pretutindeni...
pretutindeni sunt oameni curioși
pretutindeni mor vise
pretutindeni sunt oprite
Eu sunt un verde
pătrunzător, subit uitat în iarba cruntă de mai geros,
văzut de negru și necunoscut, nedemn…
de alb.
Sunt doar un roșu stins în verdele aprins și crud
ca urmele de culoare
Personaje:
Omul în culori
Omul gri
În fața scenei atârnă panglici în culorile curcubeului sau chiar o proiecție, muzică pe fundal, atmosferă liniștită. Intervine o voce:
VOCE: Ce frumoase
PV