Poezie

Anestezista

1 min lectură·13 aprilie 2015

Mediu

Într-un somn profund, într-un adânc letargic,

Când cauți vindecarea și-n "delta" te scufunzi,

Tu nu știi calea minții deși nimic nu-i magic,

Te ajută ea, anestezista, și în inconștient pătrunzi.

Așa cum zi de zi, soarele ajuns la orient,

Ne dă exact lumina pe care o vrem cu toții,

Așa și ea, cu grijă, cu muncă și talent,

Dozează propofolul în exactele proporții.

Odată vindecat ai o tendință proastă,

Să o ignori cu totul să nu-i zici vreun cuvânt,

Când afli că e doctor deja te lasă mască,

Dar trece cu vederea și nu te-njură-n gând.

Tu, domnișoara doctor, cu inima răcită de gerul de afară,

Să n-o iei mot-a-mot, la figurat vorbind,

Supraveghetor de somn, vreau să te văd zâmbind,

Și asta să se-ntâmple de fiecare dată,

Când versul meu de-artist îți mângâie sufletul de vioară

00761

Cristian Gaghes. “Anestezista.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-gaghes/poezie/14069410/anestezista

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.