"seară de decembrie la rouen" – 20181 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
ATAlexandru Mălin Tacu
Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...
65 poezii, 0 proze
DLDan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
MCMihail Crama
(pseudonimul lui Eugen Enăchescu Pasad) s-a născut la 01 ianuarie 1923 s-a stins din viață la data de 16 aprilie 1994 Mihail Crama (1923-1994) este cunoscutul premiant al Fundatiilor Regale (Decor penitent, 1947) si al Academiei Romane, Premiul Mihai Eminescu pentru antologia Imparatia de seara, 1979, care include volumele de versuri aparute anterior: Decor penitent, 1947, Dincolo de cuvinte, 1967, Determinari, 1970, Codice, 1974, Ianuarii, 1976 si ciclul inedit Decor penitent II, volum reeditat si in editie bilingva (The realm of dusk, 1984). Publica, de asemenea, volumele de versuri: Trecerea, 1981, Dogma, 1984 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1985), Intrarea in legenda, 1990. Postum, ii apar volumele Copil la Curtile Romane, in anul 1995, si Cina cea mare, in 1998. Poetul a fost si autor al unor romane de inspiratie autobiografica, Singuratatea din urma, 1986, si Calator spre portile asfintitului, scris intre 8 aprilie 1988 si 4 decembrie 1991, ramas pina astazi...
8 poezii, 0 proze
JGJohann Wolfgang Goethe
Johann Wolfgang Goethe, înnobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale. Născut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808). Relația lui Goethe cu părinții, nu a fost fără conflicte. Cu excepția sorei sale născute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă. Din anul 1756 pînă 1758, el vizitase o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, studiind desenul, muzica, scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Prima îndoială în...
262 poezii, 0 proze
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
NSNichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). În perioada 1944 -...
913 poezii, 0 proze
ZRZilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
BBBjørnstjerne Bjørnson
Bjørnstjerne Martinus Bjørnson (n. 8 decembrie 1832 - d. 26 aprilie, 1910, Paris) a fost poet, prozator, dramaturg, ziarist și om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1903, supranumit Victor Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moderne, după Ibsen. Motivația Juriului Nobel: "ca recunoaștere a marii, nobilei și variatei sale activități literare, distingându-se întru totul prin prospețimea inspirației și prin minunata puritate a sufletului" S-a născut în localitatea Kvikna din ținutul Østerdalen. Tatăl său era pastor luteran de țară, iar mama era fiica lui Richard Nordraak, compozitor autor, în 1864, al muzicii imnului național norvegian pe versurile din 1856 ale lui Björnson. Studiază dreptul la Christiania. În anul 1857 a fost director al teatrului din Bergen, iar în 1859 a condus ziarul "Aftenbladet" din Christiania. Între anii 1865 - 1868 a fost director al Teatrului național din Christiania și a...
0 poezii, 0 proze
VFVasile Petre Fati
născut în 1944 - decedat 19 noiembrie 1996 "Vasile Petre Fati, antologie postumă Vasile Petre Fati este un poet exemplar pentru promoția ’70. Așa am vrut să încep rândurile acestei prezentări. Hm! Dar de ce doar al promoției ’70? mi-am luat eu seama. Și m-am gândit că el este, de fapt, poet exemplar al întregii literaturi române contemporane. Om blând, tăifăsuitor profesionist, bun cunoscător al degustării vinului la Casa Scriitorilor, vin sub formă uleioasă iarna, în formă de șpriț lung vara, Vasile Petre Fati era reprezentant al – cu o exactă etichetă pusă de prietenul său Marian Drăghici – „aripei boemei cuminți”. Confirm, ca un om care a combătut calm, amical, multe ore cu cei doi, la aceeași masă din sufrageria Casei Monteoru în primele zile, în primele luni, în primii ani după evenimentele din decembrie 1989. Pe cât de boem era Fati, pe atât de bonom era, deși intransigent când venea vorba de draga de literatură, el cultivând o ironie fină, cordială, cu atât mai usturătoare...
15 poezii, 0 proze
seară de decembrie la rouen
de lucaci sorin
dimineața lumina sumbră a lucrurilor ca o ipocrizie pe deplin înțeleasă sau mai exact ce a stat la baza actului estetic ceva legat de imprevizibilul sudoarea unui marsupial de suferință sau de boală...
Castelul din Rónaszék (VI)
de mihai traista
BANCHERUL FRANZ PETER Joi 12 decembrie, 1918 Bancherul de origine austriacă Franz Peter a ajuns la vârsta de treizeci și opt de ani fără să se fi îmbătat vreodată și fără să fi umblat după vreo...
Ultimul interviu Aleksandr Soljenițîn: «L\'histoire secrète de L\'ARCHIPEL DU GULAG»
de Marina Nicolaev
L\'histoire secrète de «L\'Archipel du goulag» Imagine: Pierre Bolton Montaj: Claire Collin Cu participarea: Public Senat, Histoire, RTL TV1 Belgique, TSR În data de 3 octombrie 2009, Asociația...
Poan, dezvoltat în prozopoem
de Dragoș Vișan
il capitano vandros din land of words și al său capoddano . (poan dezvoltat în prozopoem) . dragilor și mai puțin dragilor, de când sunt în land of words brescia, nu mi-a trecut prin cap să mă înham...
Cursuri
de Adrian Nicula
Mihai nu știa dacă John Donne îi va aduce rezolvarea problemei existenței sale. Era vorba o nouă lucrare pentru profesorul de etică. Tema era „Etica în Anglia epocii elisabethane”. Mihai se confruntă...
Zalmoxes gratia, ab Romania condita
de Patricia Lidia
Undeva la finele secolului XIX, Barbu Ștefănescu Delavrancea făcea o afirmație îndrăzneață pentru acea vreme: „România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor...
Tristan Tzara și primele sale poeme
de Zoltan Terner
În prezentarea pe care i-o face G.Călinescu în monumentala sa „Istorie a literaturii române”, criticul începe așa: „În 1912, un tânăr evreu de 16 ani (n. Moinești-Bacău, 16aprilie 1896 – m. Paris, 25...
Mitică
de Ion Luca Caragiale
- Mitică... și mai cum? - E destul atâta: Mitică - de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă,...
Seară de decembrie
de Emil Iliescu
Seară de decembrie Orașul trăia prin luminile sale multicolore sosirea clipei magice pe care Crăciunul o strecoară în sufletele oamenilor an de an. Profesorul Matei Damian străbătea cu pas rar...
Noapte de Decembrie - I -
de Emil Iliescu
Când mi-am auzit mobilul sunând insistent, am presimțit îndată că s-a întâmplat ceva rău. Terminasm garda și abia așteptam să ajung acasă. Era seara când împreună cu ai mei împodobeam bradul și...