"se sting zăpezile murdare" – 21363 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ACAdolfo Bioy Casares
S-a născut la Buenos Aires pe 15 septembrie 1914 și a murit pe 26 martie 1999; scrie prima nuvelă la 11 ani, începe să studieze dreptul și filozofia, dar întâlnirea cu Jorge Luis Borges îi schimbă destinul. Este unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. Dupa aceasta se dedică in intregime literaturii (cu Borges avea de altfel să colaboreze, începând prin a compune un... anunț publicitar pentru iaurtul produs de firma tatălui său si continuand cu o serie de povestiri polițiste). Nuvelele sale fantastice uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice. Romane publicate: La invencion de Morel (1940)( Invenția lui Morel, trad. rom. 2003) El perjurio de la nieve (1944)(Sperjurul zăpezii) Plan de evasion (1945)(Plan de evadare) La...
2 poezii, 0 proze
MCMitu Cristian
Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenții ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care țâșnește din pământ; curge mereu, nesfârșit. Sfantul Isaac Sirul
1 poezii, 0 proze
VMVeronica Micle
(22 aprilie 1850 - 6 august 1889) Veronica Micle si Mihai Eminescu se nasc in 1850, si se sting amândoi in acelasi an, 1889. N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si adânca, dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti. "Ingerul blond" venise la Iasi, cu mama sa, din Nasaudul ardelean. Tatal primise doua gloante in piept (luptase sub steagul lui Avram Iancu). Fata minunata, Veronica termina excelent gimnaziul, in iunie 1863. La examen, asista rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle. O cere in casatorie, desi e cu 30 de ani mai in vârsta decât Veronica (ea devine "doamna Micle" la 14 ani). Vor avea doua fete: Valeria si Virginia. Cunoscând-o la Viena (1872), pajul Cupidon a intins arcul si i-a sagetat pe amândoi. Frumoasa, spirituala, cultivata, Veronica e o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare. Eminescu lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise...
38 poezii, 0 proze
ISIuliana Serban
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și se sting pentru că ea nu mai vine". Am vrut să-mi găsesc întrebarea... pe a mea și pe cea pe care trebuie s-o pun celorlalți. Tot din 1997 fac parte din clubul "Nouă ne pasă!", cea mai frumoasă și sinceră experiență cu oameni care mi s-a oferit în viață. Din 2000 sunt profesoară de informatică la Colegiul Național "Cantemir-Vodă" din București. Încerc să le ofer unor adolescenți motivația de a-și construi o viață frumoasă și scuturată de fals și convențional. În 2002 am publicat un volum de versuri, intitulat "Drum spre a fi".
100 poezii, 0 proze
Ion Ninulescu
Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...
0 poezii, 0 proze
DJdana julei
Când îngerii tac și lumea se stinge în vid,timpul te poartă pe căi neștiute spre a te descoperi ...
47 poezii, 0 proze
Anca Casciaro
Din mine se nasc pasari... In mine palpaie lumina ce se stinge. Eu sunt cenusa...
9 poezii, 0 proze
RIRox Ionitza
nu sunt mai mult decta valvataia unei clipe care se stinge in cremenii inrourati ai diminetii... Buna dimineata!
16 poezii, 0 proze
EUErnest Uskar
Fost profesor de științe socio-umane și director al Grupului Școlar Ovid Densușianu Călan. Se stinge din viață în 1997 Debut în volumul colectiv editat de colectivul cenaclului literar RADU STANCA- coordonat de scriitorul de origine hunedoreană Silviu Guga, \"Sub arcuri de lumini\" – Deva, 1979
1 poezii, 0 proze
Thomas Mann
1875 - 6 iunie, la Lubeck, se naște Thomas Johann Heinrich Mann. Tatăl, Thomas Heinrich Mann, aparținea unei vechi familii de patricieni hanseatici. Mare negustor de grâne era totodată senator. Mama, Julia Mann, născută da Silva Bruhns, provenea din căsătoria unui german cu o braziliană de origine portughezo-creolă. La 27 martie 1871 se născuse fratele mai mare, Luiz Heinrich Mann, viitorul scriitor. După Thomas, aveau să urmeze: în 1877, Julia, în 1881, Carla, iar ultimul, Viktor. 1892 - Senatorul Thomas Heinrich Mann se stinge din viață la Lubeck. 1893 - Thomas Mann, încheindu-și studiile în orașul natal, se stabileșete la Munchen, unde mai întâi intră la o societate de asigurări. 1894 - Colaborator la periodicul satiric Simplicissimus. Timp de câteva luni audiază diferite cursuri universitare (literatură, istorie, economie, politică). 1895-1897 - Împreună cu fratele său Heinrich călătorește în Italia. Se oprește mai multă vreme la Roma, unde începe să scrie Buddenbroocks. Recrut...
4 poezii, 0 proze
se sting zăpezile murdare
de Ioan Postolache-Doljești
se sting zăpezile murdare și hei și voi spune zilei viitoare cadențe noi sînt sigur s-or trezi zvîrlind tot lichiul în uitare c-o pieliță trandafirie ca un obraz neprihănit de prunc voi îmbrăca iar...
Ploaie moleculară
de Adrian Sociu
Ai aruncat marea în zâmbete moarte, în țipete surde ascunse, în cioburi de sticlă, în valuri de nisip murdar, ai aruncat-o departe lângă cuibul sufletului meu. Te-ai desprins ușor, aproape de brațele...
Candoarea ca vocație a fericirii
de Corneliu Traian Atanasiu
Ghicim aproape instinctiv că între candoare și fericire există, trebuie să existe o legătură indisolubilă. Dar ce înseamnă oare a fi candid? Poți rămîne astăzi candid fără a fi pedepsit? Nu se pierde...
Unei mizerabile
de Charles-Pierre Baudelaire
Unei mizerabile Picioru-ți fin ca mâna-i, iar șoldul împlinit Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit; Se-ndrăgostește-artistul de dulcea ta făptură; Mai negri decât pielea ți-s ochii de velură. Pe...
Unei mizerabile
de Charles-Pierre Baudelaire
Picioru-ți fin ca mâna-i, iar șoldul împlinit Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit; Se-ndrăgostește-artistul de dulcea ta făptură; Mai negri decât pielea ți-s ochii de velură. Pe țărmul cald...
Zăpezile de altădată
de Emil Iliescu
Odaia orfană m-a primit sîngerînd Murmura-m trupul meu un glas de Golgotă Spin de cucută-n ochiul lumii lucind Înger mort, duh sfânt de marmotă Lucrurile trecute mă rănesc și eu plîng Când oare...
Legatura lipsa
de Ana Maria Selznick
Simt mainile tale Pipaind incet conturul sufletului meu. Imi face bine. Pe marginea lui, lacuri despletite Isi cheama zapezile. Dar orele mele de noapte Se sting singure cu ochii umezi. Iar drumuri...
Nu
de Miruna Gavriliu
“Nu m-am îndrăgostit de tine” Ca să-mi aud gândul mai bine Lipesc o ureche de ușă. “Azi tigrul șade trist”, Îmi spune Privind la ceasul care bate cu spatele-n perete ca un orfan. “Ia uite cum îți...
Poveste fără sfârșit
de Ela Victoria Luca
El și Ela îți vorbesc șoptit despre cartea ta de poeme. În loc de prefață, și-au închipuit câteva fire de iubire în versuri despre cum ești tu când simți fără a pretinde. Fiindcă tu, Mădălina, tu...
rupere de lună
de Anisoara Iordache
trecutul este rădăcina realității, din care pot încolți lujeri în formă de pași- simboluri codate ale unor evenimente din subconștient. trecutul poate avea miros de crepuscul, de scorțișoara, auroră,...