Am iesit dintr-un magazin in care un copil a cerut o apa minerala si un bec de 60, asta mi-a adus aminte de cozile la care stateam in fiecare zi incepand de la varsta de 5
Siroaie de ploi la sfarsit de decembrie, e toamna afara. E toamna...din cand in cand mai da un un inghet dar nu e iarna. Merg pe strada si bate un vant infernal, in timp ce pe nas mi se scurg
zbor ca o pasare fara minți si fara urme...
zbor și mi-e teamă de zborul meu și de faptul că în sfarșit...l-am învățat
zbor și nu știu nici de ce, nici vina...nici sfârșitul...
lumină
Sfoară cu scoică la capăt,
pietricele în culori ce se oglindesc spre azur,
melci ce încrusteaza malul oricărei ființe,
foi veline ce se umplu de nori,
verde teribil si galben glumeț,
Spumă și nor...alb mai alb ca Dumnezeu,
ii nebune...albe ca un suflet de copil,
stânci abrupte, înalte, dedesubtul mării de vise.
Nisip...Nisip...Nisip lăsat în urmă dâre-dâre,
Strâns de
Tu...întregul din care mi-am primit trupul,
Tu...pielea care mă îmbracă!
Îți ascult bătăile inimii ca și când ar fi ale mele,
Îți strigi în mine ecoul, umplându-mi ființa
din nou, cu
În clipocitul zorilor, frământat,
mi-am trezit membrele amorțite
si mi-am ridicat contemplativ privirea:
Plouă...
Miroase a nou, a rece, a albastru.
Încă visez si imi spun Bhoemia.
Zgândăream zorii cu pana
când am inceput să visez.
Eram un vâsc ce se hrănește
cu rodul altuia pentru a da rod.
Și am hotărât să scurm cu os muribund
zidurile.
Mi-am urlat în ele
Ființă ce răsai
ca să îți trăiești
și să îți mori
toate iluziile,
foamea firii...în zori,
Ființă ce bei spuma mării cu ochiul ce
ți-a crescut peste oase și peste carne,