Poezii

zbor ca o pasare fara minți si fara urme... zbor și mi-e teamă de zborul meu și de faptul că în sfarșit...l-am învățat zbor și nu știu nici de ce, nici vina...nici sfârșitul... lumină

RIRox Ionitza

0

0

Sfoară cu scoică la capăt, pietricele în culori ce se oglindesc spre azur, melci ce încrusteaza malul oricărei ființe, foi veline ce se umplu de nori, verde teribil si galben glumeț,

RIRox Ionitza

0

0

Spumă și nor...alb mai alb ca Dumnezeu, ii nebune...albe ca un suflet de copil, stânci abrupte, înalte, dedesubtul mării de vise. Nisip...Nisip...Nisip lăsat în urmă dâre-dâre, Strâns de

RIRox Ionitza

0

0

Tu...întregul din care mi-am primit trupul, Tu...pielea care mă îmbracă! Îți ascult bătăile inimii ca și când ar fi ale mele, Îți strigi în mine ecoul, umplându-mi ființa din nou, cu

RIRox Ionitza

0

0

În clipocitul zorilor, frământat, mi-am trezit membrele amorțite si mi-am ridicat contemplativ privirea: Plouă... Miroase a nou, a rece, a albastru. Încă visez si imi spun Bhoemia.

RIRox Ionitza

0

0

Zgândăream zorii cu pana când am inceput să visez. Eram un vâsc ce se hrănește cu rodul altuia pentru a da rod. Și am hotărât să scurm cu os muribund zidurile. Mi-am urlat în ele

RIRox Ionitza

0

0

Ființă ce răsai ca să îți trăiești și să îți mori toate iluziile, foamea firii...în zori, Ființă ce bei spuma mării cu ochiul ce ți-a crescut peste oase și peste carne,

RIRox Ionitza

0

1