Poezie
Zăpezile de altădată
1 min lectură·
Mediu
Odaia orfană m-a primit sîngerînd
Murmura-m trupul meu un glas de Golgotă
Spin de cucută-n ochiul lumii lucind
Înger mort, duh sfânt de marmotă
Lucrurile trecute mă rănesc și eu plîng
Când oare îmbătrînit-a nisipul-n clepsidră
Cratere de neputință pe obraz mi se sting
Rupînd din mine ca dintr-o cîmpie aridă
S-au topit zăpezile de altădată - comori
Peste prag șovăitorul bătrân din mine trece
Pe buze și-n suflet cu violete ninsori
Iar timpul, crud cămătar, în mine tot mai greu crește
002.561
0