"s-ar putea spune niarne" – 21527 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SISimona Iliasa
Născută pe aici, prin iarbă... cu capul în nori:) În rest ce s-ar putea spune despre o ființă zăpăcită cum sunt eu? Nimic cred.... Born in a crazy world, perfectly mad and writing just for you...
66 poezii, 0 proze
Cheap Thrills
"Eu sunt multi, mă înțelegi? S-ar putea să fiu nemăsurat de mulți (Nesățioasă mulțime!)Nici unul nu știe despre altul și asta deranjează...Nu numai alături de mine, nici măcar în mine însămi nu vreau să am un confident. Din cauza asta, în viață sunt mincinoasă (adică tăcută, și când sunt silită să vorbesc - mincinoasă), deși, într-o altă viață, trec drept una care spune adevărul, și așa și sunt. Nu pot să împart." (Țvetaieva)
1 poezii, 0 proze
PEPaul Emanuel
Paul EMANUEL, pseudonim al lui Mircea Gh. Niculescu, poet, eseist. Data nașterii: 1940-02-14 Data morții: 1989-10-20 Localitatea nașterii: București Localitatea morții: Los Angeles Ioana Diaconescu - UN POET EMBLEMATIC: PAUL EMANUEL S-ar putea vorbi despre dificultatea explorării actuale a operei poetice a lui Paul Emanuel din cauza mult prea restrînsei ei publicări. Realitatea este, însă, că, recitind singurele sale volume de versuri apărute (Existența și cuvintele, Editura Cartea Românească, 1971 și Astă seară, Editura Cartea Românească, 1976 [și Solilocvii: Însemnări și aforisme (1972-1977), Editura Cartea Românească, 1978]), se poate spune că avem de-a face cu un univers îndeajuns de bogat în variantele lui lirice, cu o voce poetică formată, unică și neașteptat de actuală, poate depășind actualitatea limbajului liric, condusă cu luciditate și vocație de către un autor care știe să renunțe la tot ceea ce consideră a fi balast, nedemn de numele pur al Poeziei. O lume de...
5 poezii, 0 proze
NBNicolae Marius Buchiu
Interesul meu pentru literatura s-a dezvoltat relativ lent si, as spune, pe masura ce scrisul a inceput sa ma preocupe mai serios. Imi amintesc ca scriam sau incercam sa scriu inca pe la 13 ani. Nu am pastrat lucrari de atunci si nici nu consider ca ar fi fost cazul. M-am nascut in apropiere de Ploiesti insa copilaria mi-am petrecut-o in cea mai mare parte la Campina. Imi este destul de clar ca am scris putin, si pentru ca poate fi bine si asa. O auto-cenzura nu cred ca ar putea intra in discutie, insa in general ma gandesc de doua ori inainte de a fi convins ca realmente am ceva de spus. Pot aparea pierderi astfel din ceea ce impulsul de moment ar putea genera, si oricine e constient de asta; insa precizez ca fac parte, dupa convingerea personala, desigur, din categoria celor cu un simt al ridicolului ceva mai dezvoltat. In ce priveste studiile, am urmat ASE-ul. Trecand la partea de interes ce priveste literatura, am participat la doar un singur concurs literar, in perioada liceului,...
47 poezii, 0 proze
Petcu Nina
Sunt eu..si atat!..Asta as putea spune despre mine, in masura in care nici macar eu nu ma cunosc..Cunosc doar fragmente din mine si din ceea ce eu reprezint...sunt o straina intr-o lume straina..si cu toate astea sunt nepretuita, nu sunt atat de mica intr-o lume atat de marunta din mana divinitatii..sunt usor nebuna si usor introvertita..sunt om si barfesc fara sa vreau, sunt om si gresesc fara a avea neaparata cunostinta de asta, sunt om si mint cand cred ca spun de fapt adevarul si fur (chiar daca numai meserie!)..si plang..si rad...si ma intristez atunci cand ar trebui sa rad de fapt..din pacater sau din fericire,iubesc animalele mai mult decat pe oameni..asta-s eu..iar detaliile nu ar mai conta!
1 poezii, 0 proze
ȘIȘtefan Ioanid
S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...
1 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
DMdan moldovan
Mă numesc Dan Moldovan,sunt din Mediaș și sunt student la Facultatea de Filologie a Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia...Îmi place ceea ce fac și sper ca într-o zi o să devin un profesor bun. Nu pot să spun că îmi place în mod special poezia de niciun fel...dar, totuși nu pot să fiu de acord cu ceea ce se scrie în momentul de față. Tocmai de aceea...scriu doar pentru a trage un semnal de alarmă... S-ar putea ca în curând să rămânem fără poezie națională...
7 poezii, 0 proze
Alexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
s-ar putea spune niarne
de Rodica Lupu
s-ar putea spune niarne că-n somn murim aruncând amintirile peste ceilalți ca umbrele care se așează pe mormintele sfinților bântuindu-le sufletul cu miresmele cosmice umblăm prin trecutul lor le...
sunt atât de săracă niarne
de Rodica Lupu
sunt atât de săracă niarne n-am nici o bogăție decât trecătorul acesta de trup și nu pot să-i zidesc nici o margine sau să-i înlocuiesc o ulucă putrezită de intemperii dinlăuntru-mi mai mereu se...
Ne plang strabunii în morminte
de Adrian N. Pleșcãu
Sală de ședințe sacre? ...sau oare templu să fie? Săpat în inimă de munte? ...doar Prea-Puternicul să știe. Prea măreață e lucrarea, omul viu de pe pământ N-o s-ajungă niciodată în acest lăcaș prea...
a fost speriat chiar atunci când înfloreau copacii. poveste despre ceea ce s-a întrebat cineva dacă aduce a frumusețe
de Plopeanu Petrache
1. colecția consta în auditoriu nu este nici pe departe povestea despre Hansel și Gretel și de fapt el nu citise prea multe povești în viața lui alergase mai mult după frumusețe nu avusese vreme de...
Eu mă mir cum de nu s-au săturat în cincisprezece ani să tot strige că au puțe!
de Marius Marian Șolea
Revista Feed-Back Anchetă literară Eu mă mir cum de nu s-au săturat în cincisprezece ani să tot strige că au puțe! 1. De la ziare, programe tv la literatură și artă totul este invadat de tendințe...
început de toamnă cu tata
de Adina Ungur
s-ar putea spune că e una ca toate celelalte numai că eu nu am cum să uit toamna aceasta când tata a venit acasă îmbătrânit și tăcut cu genți mari despachetând caftanuri și marochinării din el...
Stăpână pe timpul meu liber 13
de nonciu dragos
S-ar putea spune că omul de fiecare dată caută belele, dar niciodată nu-și găsește singur ieșirea, ci trebuie să fie cineva care îi dă un șut de ieșire, lucru care se întâmplă și la intrare. Tot la...
Heinrich Heine și germanii – o dragoste post mortem
de Anton Potche
Nu s-ar putea spune că nemții l-ar fi iubit pe Heinrich Heine. Asta nici nu era posibil, dacă ne gândim la antisemitismul care bântuia de-a lungul secolelor prin regiunile germane. Cum adică, să-l...
Despre tine
de Daniela Luminita Teleoaca
Nu s-ar putea spune prea multe. Și asta, nu pentru că ai ascunde cine știe ce enigmă. Dar, iată, câteodată măcar, vrei să-ți demonstrezi ție însuți / însăți că poți scoate CEVA chiar și din NIMIC!...
fara_titlu
de Bono Vox
stateau unul langa altul s-ar putea spune inghesuiti unul in altul (poate ca le era frig) nu vorbeau, cuvintele nu-si mai aveau rostul in momentul de fata. el si-a intors capul spre ea. ea avea ochii...