"prelungire..." – 4168 rezultate
0.02 secundeMeilisearchioan matiut
exista doar poezia. eu sunt o prelungire neinsemnata a ei. un pretext.
17 poezii, 0 proze
cemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
E. Ar. Zaharia
E. Ar. Zaharia (n. Zaharia Macovei pe 24 ian. 1911, Horodnicul-de-Sus (jud. Rădăuți) - d. 2005) a fost un poet român din Bucovina, ultimul rămas în viață din grupul iconarilor. Despre autor: ”Scriitorul interbelic E. Ar. Zaharia, pe numele real Zaharia Macovei, le-a fost profesor la Oradea multor scriitori din zonă, sau care au trecut prin Bihor, după 1950, Mircea Zaciu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Vasile Dan, Octavian Doclin, Ioan Derșidan, Ileana Zubașcu ș.a. Născut în Bucovina, în 1911, a fost fixat de George Călinescu, în marea sa Istorie a literaturii române…, la subcapitolul Suprarealiști bucovineni, dedicat “iconarilor” (o prelungire zonală a Gândirii și gândirismului), din grupul cărora făceau parte Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, Traian Chelariu ș.a. Puțini, însă, dintre cei care au învățat literatura română de la profesorul Zaharia Macovei, știau că a publicat ( înainte de 1944) 13 volume de versuri, pentru că după instaurarea regimului comunist la...
2 poezii, 0 proze
eugen
-Numele și prenumele? -Eu. -Anul de naștere? -Cel mai tânăr an când se iubeau părinții mei. -Originea? -Ar și semăn Dealul acela din prelungirea codrilor. Știu toate doinele. -Profesiunea? -Ostenesc în ocna cuvintelor. -Ai fost supus Judecății vreodată? -Am stat niște ani închis În sine.
1 poezii, 0 proze
Cătălin Precup
Cătălin Cosmin Precup, artist vizual, născut în '81 la Tîrgu Mureș, absolvent de Liceu de arte, apoi studii universitare și postuniversitare la Universitatea de artă și design din Cluj-Napoca, în prezent trăiește și activează în București. Trebuie spus de la început că nu mă interesează etichetele și că nu fac mare deosebire între actele creației, fie că e vorba de pictură sau de poezie. În acest sens se poate zice despre pictura mea că e o poezie vizuală. În general, textele pe care le creez sunt fie transpuneri ale unor idei pe care nu le-am pictat sau desenat și care capătă prin scris o expresie și o formă mai adecvată, fie sunt (ca) niște prelungiri/corespondențe/completări/replici, cîteodată combinîndu-se, la propriu, cu imaginile. Din această cauză, dar și datorită faptului că lucrez ca un alchimist, scriu sporadic iar de multe ori revin, retușez, reciclez, finisez, arunc (poemele de aici vor avea aceeași soartă, în curînd, mai ales că au cam îmbătrînit), demersul putînd părea...
8 poezii, 0 proze
Alfred Moșoiu
Născut în 8 octombrie 1890, la Galați, Alfred Moșoiu urmează studiile liceale la "Sf. Sava" din București și cele universitare la Paris (științe juridice). Va tipări în capitala Franței și o plachetă de versuri (1912), în prelungirea unei activități poetice începute în țară, continuate la reîntoarcere în patrie (1915), mai ales în revista Flacăra, din al cărui grup face parte. Carieră, în special, de autor dramatic și publicist. Referent literar, vreme îndelungată, la Casa școalelor. Decedează în 1932. OPERE (poezii): Sonete, Buc., Minerva, 1910; O toamnă, Paris, Belle Edition, 1912; Sufletul grădinei, Buc., Casa școalelor, 1920; Antologie, făcută de Corneliu Moldovan, Buc., Casa școalelor, 1923; Poezii, Buc., Casa școalelor, 1927. COLABORÃRI: Gazeta Transilvaniei, Flacăra (1915-1916, 1921-1923); Luceafărul (1919); Sburătorul (1919); Citiți-mă (1921); Universul literar (1926) etc.
2 poezii, 0 proze
Sânziana Dobrovicescu
24. iunie. 1994 Inca eleva la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti", Bucuresti...Practic arta din pasiune, si pasiunea din suflet, pentru ca sufletul e ceva necunoscut. Viitorul mi-l rezerva doar clipa, si clipa intarzie sa apara...deci traiesc in incertul absolut. Nu mi-e rusie sa spun: eu sunt Sanziana, chiar daca momentul nu mi-a definitivat acest nume.
5 poezii, 0 proze
krista lurtz
....tic-tac-ul sleampat al ceasului imi zgirie auzul ...........suna prea tare, sau mi se pare mie?...... .......... in urechea stinga imi zvicneste tic-ul.....in urechea dreapta tac-ul provoaca ecouri prelungi.... suna fals ...... ...la fel de fals pe cit de falsa-i ora...... ...ora e falsa la fel de falsa pe cit de fals e timpul..... ..... timpul e fals la fel de fals pe cit de falsa-i lumea....
23 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
Alexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
Prelungire
de Constantin Enianu
Ca Mimnerm cânți iubirea și nostalgia, Dar tresalți frenetic în recuzita rotită De femei ușoare grele prin orgia Patimei de vinuri cu plăceri ispită… În dezgustul de nopți te înclini La gânduri...
prelungire...
de ioana matei
mă-\'ncepi în ochii tăi tot mai departe... în mine implozie... hai să-\'mpărțim moartea!... vrei?
În prelungire
de Florin Andor
muream în noi parfumul acelei femei desăvârșită prin îndoiri repetate când ne ascundeam în cuvinte mai lungi semănam cu un cer înstelat cu imaginea tatălui pe brațe înăuntru vedeam filme cu părinți...
Dezlipită de orgasm
de Marinescu Victor
în prelungire tăcerile se lipesc de sfârcuri știam că nu-ți mai plac sânii intubează moartea cascată se potrivește între noi o întreb de ce tu mori strânsă pe buzele ei parcă zâmbește sau e doar...
păpușa
de cezara răducu
suspendată/ ca o prelungire a gesturilor tale/ niciodată născute în îmbrățișari/ îți spăl rădăcinile în pântec/ și-apoi primenesc gîndul. doi păianjeni cu potcoave de aur/ îmi sapă în ochi fântâni de...
inimă de sezon
de Lavinia Micula
ca o prelungire a unui gest ne facem loc în ființă ștergem luna de praf croim veșmânt de noapte din ea vezi bărbatul care mereu vorbește cu întâmplările despre neîntâmplări esti tu facem ocolul...
cu mult după miezul nopții...
de Gelu Bogdan Marin
ca o prelungire a picioarelor tale noaptea își încordează simțurile iar fragila tulpină a gîndului prinde rădăcini între două coapse emoția de a te poseda e o foame de lup ce mă rupe-n bucăți slugă...
delirum hristum
de Vasile Munteanu
într-o prelungire a setei de-acum i-am spus lui Nichita Tu, Verb: eu tăcum a râs știam că a înțeles sângele meu alb e roșu de vers singură pielea înscorburează hârtia oului despuiat în Maria și dacă...
fluid ...
de ioana matei
ochii fiecăruia prelungire infinită în celălalt... chemare eternă de unul în altul... poate cineva din lumea aceasta să-mi povestească ochii iubind?
Gânduri(II)
de george geafir
. O carte este o prelungire a vieții autorului sau doar o consemnare a morții lui. . Scriitorii se miră de unde a apărut puzderia de critici, iar criticii se întreabă unde au dispărut scriitorii. ....
