Sânziana Dobrovicescu

Unul sau trei. Niciodată doi călcând pe sârme mergem înainte și-napoi lăsând în urmă ghimpi presărați din cai păgâni prin fapte aruncați de neuitare peste cele șase picioare

Sunt într-o cameră goală, cu geamuri sparte și podeaua zugrăvită în mii de lovituri și lacrimi în zadar vărsate. Te văd și te aud cum pleci prin întuneric. Sunete hilare ne îmbrățișează trupurile

Pe cap, pe masă, pe ochi, pe suflet și pe gură numai sânge. Teama se ascunsese undeva deasupra zâmbetelor aruncate doar așa, ca să fie totul bine. Era doar un rol secundar, în care jucam în fiecare

Toți stăteau în jurul ei și toți o priveau cârpind câte-un cuvânt. Zâmbeau agitați în timp ce se foiau pe lângă plapuma din frunze care o acoperea. Știa singură că nebunia nu se cumpără cu bani, deși

-Tu nu poți accepta.... -Pot...dar nu vreau... -E doar o glumă.... Iar eu am să mor înecată în sânge pentru că sub piciorul tău mi s-a spart o venă...Pământul plânge înfierbântându-ne plămânii