Texte în proză

Sunt într-o cameră goală, cu geamuri sparte și podeaua zugrăvită în mii de lovituri și lacrimi în zadar vărsate. Te văd și te aud cum pleci prin întuneric. Sunete hilare ne îmbrățișează trupurile

Toți stăteau în jurul ei și toți o priveau cârpind câte-un cuvânt. Zâmbeau agitați în timp ce se foiau pe lângă plapuma din frunze care o acoperea. Știa singură că nebunia nu se cumpără cu bani, deși

-Tu nu poți accepta.... -Pot...dar nu vreau... -E doar o glumă.... Iar eu am să mor înecată în sânge pentru că sub piciorul tău mi s-a spart o venă...Pământul plânge înfierbântându-ne plămânii