Poezie

Cuplu

1 min lectură·15 aprilie 2011

Mediu

Unul sau trei.

Niciodată doi călcând pe sârme

mergem înainte și-napoi

lăsând în urmă ghimpi

presărați din cai păgâni prin fapte

aruncați de neuitare

peste cele șase picioare

ale imaginației noastre.

Călcăm pe aerul

unde s-au presărat doar cuie-

iar cerul aruncă cu lucrurile-mi

furate și șoptite prea precipitat de tine.

Știm!

Suntem prin esența TU și EU

transformați într-o sirenă și un Zeus al tăcerii

chiar dacă din „EU” și „TU”

astăzi nu mai e nici unul.

Ne-am împotmolit

în spațiile dintre secunde

când mi-ai luat cuțitul din priviri

și mi l-ai înfipt în ochii minții

iar tu știai că am murit.

Þi-am luat din mână

demența fricii

și te-am înjunghiat sub splină-

te-am lăsat să te scufunzi

în buclele mele de sânge din iubire

căci nu avem mormânt.

Umblăm în aer

prin convenția necurată

a credinței omenești.

Trei sau unul.

Doi nu suntem niciodată.

001.308

Sânziana Dobrovicescu. “Cuplu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sanziana-dobrovicescu/poezie/13977738/cuplu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.