"omul ploaie, omul lacrimă" – 20079 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
Omul Cu Sobolani
1 poezii, 0 proze
OComul din carligi
3 poezii, 0 proze
mitz omul
1 poezii, 0 proze
DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n
105 poezii, 0 proze
Marius Sutu
heh .. a shiny motherfucker
6 poezii, 0 proze
Lucian Bratu
azi sunt omul din lift
3 poezii, 0 proze
Rapid Daniel
Am fost nascut. Traiesc ... N-am murit ?
2 poezii, 0 proze
Popescu Diana
1 poezii, 0 proze
SCSandu-Milea Constantin
Câte ceva despre autor.. S-a născut la 26 septembrie 1955 în comuna Agăș, județul Bacău. A lucrat încă de foarte tânar ca lăcătuș mecanic CFR,locomotive, în industria aviației, la mina de cupru si în domeniul geologie până în anul 1989. A făcut studii libere de pictură, sculptură, actorie, regie, teatru, apoi , ca autodidact convins, a ales meseria de sculptor și de cercetator privat în istoria formelor plastice pe care o practică timp de peste 25 de ani.Până în prezent a realizat peste 500 de sculpturi în lemn, bronz și marmura. Are un site:www.constantinmileasandu.bravehost.com; unde prezinta opera lui de sculptură, zece proiecte de monumente pentru lumea civilizată, și câteva conferințe despre arta modernă și despre Fundamentele Modernității Europene. In prezent trăiește la Brașov si sculpteaza. adresa atelier: Str. Neagoe Basarab.nr.17.( Piata Teatrului) Tel:0744994454 e- mail:cmileasandu@yahho.com; www.constantinmileasandu.bravehost.com
1 poezii, 0 proze
omul ploaie, omul lacrimă
de Macovei Costel
e-atâta secetă în mine că până și uitarea s-a uscat în gard pe când eram în lume duceam pe umeri norii și diminețile ieșeau din mare să le zvânt mi-s urmele mâncate de rugină și numele mi-e colb...
Destin
de Remus Cretan
Miezul nopții se rostogolește odată cu mine în haos, în așa-zisa lume prea dreaptă, prea egală. Simt că mă vindec de o spaimă și pasc arginții mileniului. Ca apa de ploaie e omul fără destin, o...
O lacrima , atat ?!
de Belcin Marian
O lacrimă vărsată nu contează, Răutatea și viclenia zilnic ne-abordează, Nu ar însemna nimic, dar noi suntem complici, Hai să reparăm ce mai putem, ce zici? Greșeli comise în trecut și-n prezent, La...
Lăcrimarul cu fustă (3)
de Simona-Ioana Cucuian
Planul meu este să îi angajez pe toți la o firmă care să mai desfaca un target, acela al vieților oamenilor. Mai clar, povești. - S-a mai făcut… - Altfel de povești...nu! Mă vor măcina ce-i drept!...
ritualul judecății
de Macovei Costel
agățat în cârca istoriei și-mpins de la spate de vremuri omul își cheamă spaimele și credințele înnodate în colțurile batistei să-și dea cu părerea despre bunul mers al împărației dar odată cu...
Crist Sideral
de Sorin Olariu
Întuneric… Moarte… Întuneric… Obosit de atâtea erori -Omul- victimă a evului atomic, sfârteca vidul, însingurat, ca o umbră alungată. Din când în când își mai întorcea privirea durută în urmă, apoi,...
Oul întreg
de Ștefan Petrea
Eram și întru asta ne era sârguința sorbind demonic în suflete Pasărea de pe ram Omul e o fracție retușată prin Femeie de Domnul în fiecare zi observ că îmi mai moare un neuron în mortuara cameră a...
APA
de Gabriel Matrana
Întindere albastră-ntre pământuri Lacrima stâncii care stă să-nceapa A naște-un fluviu, mândru între maluri Izvorul viu ce nume poartă : APÃ ! Un lac de munte, veselă cascadă, Au reușit s-adune...
Diamant
de Iulia Elize
dacă se va termina din lacrima mea pe drumeagul acesta de pâslă o s-o iau la pas înainte cu un mers șontâc, din ce în ce mai departe, șchipoătând și rănită, neștiut, o să-mi împrăștii de sus, dragul...
8 Martie
de Florina Daniela Florea
La început n-a fost cuvântul... n-avea rod în cochilia zilelor se răsuceau tăceri singulare era doar omul. Floarea care zâmbește o ploaie de zâmbet și omul a rodit: s-a înflorit femeie de atunci n-a...