"odată cu lumina ta" – 20112 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
BGBogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
MCMadalin Ciortea
M-am nascut in Alba iulia la 15 martie 1983.In vechea cetate romana am petrecut prima parte a copilariei. Odata cu inceperea claselor primare m-am mutat in Lancram.Satul blagian imi starneste inca nostalgii; traditia, oamenii, natura - sunt elementele care isi extind tentacular existenta chiar daca uneori sunt departe, isi extind intelesul fiind un izvor etern de lumina si idei care , desi aparent incipiente, reprezinta nu un adaos cultural ci un tot concretizat, verosimil. In vara anului 1998 am fost admis la Liceul C-tin Brancoveanu din Ploiesti unde am avut primele contacte oficiale din punct de vedere cultural. Atunci am luat decizia sa-mi ofer sansa clasicilor iar pe urma sa-mi codific mesajul ideilor in poezie sau eseu. In primul an de liceu am debutat in Cenaclul Safire cu poezie si apoi cu eseu. In anul al II-lea, odata cu un premiu pentru eseistica la Concursul National de Eseuri Emil Cioran si unul tot in acest domeniu la Concursul National Simfoniile Toamnei, am avut prima...
291 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
Albu Denisa
Intr-o zi,intr-un moment de meditatie profunda, am auzit batai in poarta mintii mele...ce-ar fi daca ti-ai asterne pe hartie gandurile inaripate? sunt prea pline de speranta si de iubire ca sa nu le cunoasca si ceilalti...merita o incercare!...poate astfel o sa invete si ceilalti sa...primeasca si poate chiar sa daruiasca la randu-le...(luati aceste din urma cuvinte ca pe un indemn la creatie!)...eu asta vreau sa fac in continuare. si sper sa reusesc. pentru ca imi doresc sa renasc si sa fac sa renasca iubirea odata cu mine...
13 poezii, 0 proze
BBA
M-am nascut odata cu florile, mi-am tras seva din pamant, m-am luptat cu propriii monstri, dar...am obosit singura pe flancuri...
4 poezii, 0 proze
PIPop Iarina
M-am nascut odata cu trandafirii si sper sa mor odata cu un apus.
12 poezii, 0 proze
FAFarcaș Alexandru-Emil
Visez cu ochii deschiși, și totodată încerc să raman cu picioarele pe pământ. Când se intâmplă să mă ridice vântul, mi-e teamă de momentul în care voi pune picioarele înapoi pe pământ, insă mă gândesc că e singura soluție. Decât a trăi într-o continuă iluzie? și caut cea mai ușoară metodă de a-mi face aterizarea cât mai lină. Odată cu picioarele pe pământ, mi-e greu să mă mențin, capul fiind la un metru și ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu mă împiedică să îmi doresc mai mult. Un simplu elev la un liceu oarecare din Satu Mare. Născut pe 16 noiembrie 1993.
14 poezii, 0 proze
odată cu lumina ta
de Zburlea Ariana
să mă surp sub picioarele tale în fiecare hău din fiecare gând aş vrea să mă îmbraci în cele mai tinere stele apoi să orbeşti şi tot să ai conturul meu în rana întunecată a ochilor să mă surp în...
catedrala mea fără uși
de Alina Barzaghideanu
ești zidit cu piatră de râu în deplină a mea aducere aminte printre buchete de nu-mă-uita ești adânc închis în inima mea într-o catedrală fără uși te mistui și te stingi odată cu mine rămășițe ale...
decorticarea minunii
de Dacian Constantin
cred că privirea ta a oprit poezia stau pe marginea fonetică a numelui tău și recunosc că nu mai știu să scriu poezie pentru că privirea ta i-a pus piedică te bănuiesc de o curgere de sânge aparte de...
Camera nr. 13
de andronache virgil-nicolae
Întreaga zi călătorise în scop de afaceri. Era un ins foarte ocupat. Închiriase camera în care se afla acum, doar pentru o singură noapte. Acum dormea. Mașina cu care venise era parcată în fața...
Lumina ta
de diaconescu diana
Lumina ta Lumina ta , crește odată cu dimineața O spânzur de buzele mele și-o pierd Intr-o vitrină de vise,, O plimb mai întâi într-un tramvai Cu oameni grăbiți dimineața… Lumina ta….o scutur de...
cu lumina stinsă
de vlad sibechi
la început a fost marginea satului și un cuvânt ieșit dintr-o burtă de chitară rece respirația gesturile și celelalte reflexe ne-au apărut mai târziu odată cu asfaltul sub greutatea căruia stau...
Un copil cu foamea-n gât
de Silviu Somesanu
Cu singurătatea nu mă laud niciodată aproape că am uitat de ea, cât mai plin de gânduri am înnoptat devreme, am rămas un căutător de comori. În tot ceea ce-mi spui mărșăluiesc printre lucruri cu...
epitaf scris pe pielea ta, în absența mea
de Leonard Ancuta
aici trebuie să sapi să-mi găsești iubirea, aici, unde ard toate cuvintele pe care nu le-am spus. erai în rochia neagră cu decolteu și m-aș fi îngropat în tine acolo să fi fost mormîntul, o cabină de...
Ultima lumină stinsă în blocul de vis-à-vis
de Iulia Ardelean
Margini țintuite de stejari înalți cât drumul pân’ la cer aveau urme de lună-ntre ele. Printre pletele copacilor se scăldau în întuneric păsări de noapte. Avea în față o potecă îngustă, boltită...
Copacul cu frunze de fier
de Diana Rizoiu
se aud urlete... si totusi e liniste, si totusi pasesc cu frica pe o poarta inchisa. si vad dincolo de gratii, o curte parasita. iese fum... iese din pamant si se ridica deasupra frunzelor. imi ridic...