"niciodată fără el" – 20150 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
ACAlbert Cătănuș
Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...
196 poezii, 0 proze
MBMihail Bocancea
1980-absolvent Institutul Politehnic București, inginer,profil electric 1990-absolvit secția Matematică Universitatea Timișoara (cursuri fără frecvență). Cânt la pian de la 6 ani, la chitară din clasa a 10-a, am activat în liceu și studenție în trupe Rock(soft, hard, metal) - a se vedea poezia mea "Flori de metal". De vreo treizeci de ani am renunțat la muzica rock, trecând la Mozart,Vivaldi,Bethoveen, dar culmea ,ascult și dau tare, tare de tot AC/DC, DE CE?, mă-ntreb și eu.Aș vrea să am 4 mâini, să fac de toate, să cânt la sintetizor,chitare, să scriu poezie și proză, să tastez computerul, să conduc mașina, să gătesc la bucătărie, să dau cu aspiratorul, să mă duc la Biserică, să fac din toate puterile mele bine peste tot.Dau un exemplu: nu mă las dacă la un magazin, farmacie,posta,...văzând, oameni-de-acolo îngândurați, să nu-i fac să zâmbească, nu știu cum fac, dar nu am greșit niciodată, am obținut zâmbete, lumina, în sufletul meu-bucurie, iar în mintea mea bile albe.
142 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
Matei Octavian
n.02 09 1986 .Imi place mult toamna precum si luna Mai. Un copil... Nu am avut intentia sa public niciodata, nimic.De scris scriu pentru sufletul meu.Cred in mine.Pe acest site am vrut totusi sa las cateva randuri drept multumire celor care, la randul lor, ma incanta cu frumoase cuvinte. Consider ca, pe cat posibil, poeziile nu trebuie criticate dintr-o perspectiva artistica, ele fiind ceva intim, pur. ( Scrie intotdeauna ceea ce simti,sentimentul brut:seva creatiei! - citat preluat de la Bejliu Anne-Marie [AnMar] ).In rest... o critica constructiva, inteligenta, este intotdeauna binevenita. http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-970601sunscreen,0,4664776.column Maxima lui Ashely Montague Ideea este sa mori tinar, dar cit mai tirziu posibil. Simtul umorului nu-l au decit fiintele tragice. Dumnezeu exista iar cautarea lui trebuie sa inceapa in noi Intr-o zi "m-am indragostit nebuneste de-o fata" si toata poezia din mine a fugit in dragostea pentru ea. A da, adesea IS EXTREM...
15 poezii, 0 proze
bakari itami
Nascuta fara sens,voi muri la fel. Viata nu are sens si e mai presus de orice discutie filosofica,fiind mult mai simpla si mult mai complicata decat un om o poate vedea,neavand niciodata un motiv sau obligatie.
2 poezii, 0 proze
LDlucian danilov
de mai bine de 15 ani trăiesc din mici expediente niciodată nu am avut o slujbă stabilă nu cred că voi avea vreodată autodidact absolvent de liceu adică o haimana fără ocupație îmi place să pictez
1 poezii, 0 proze
Monica Berceanu
" nu sunt nimic din ceea ce am vrut sa fiu \ dar fiindca m-am nascut fara sa stiu \ raman \ acelasi care sunt " .... Scriu pentru ca vorbele imi mor inainte de a fi rostite ... scriu pentru ca gandurile mele sunt hoinare ale trecutului si ale viitorului ... nevrand sa pierd nimic din ceea ce iubesc , din ceea ce respir ... din ceea ce traiesc ... nu ma intrebati cui scriu , de ce si cum ... nu as putea sa va raspund niciodata ... poate va regasiti in povestile mele ... poate doar cititi si ma compatimiti ... poate doar radeti ironic ... va las ... nimeni nu ar putea intelege vreodata povestea sufletului meu ... stiu numai eu adevarul clipelor , adevarul minciunilor si al ascunsului ! ... pentru mine exista un singur suflet ... un singur nume si un singur vis ... si totul se topeste in cuvinte ...! si totusi .. Tu stii ce vreau sa spun ... !
48 poezii, 0 proze
stoian aurel
sunt nascut la tara... o binecuvantare consider.. pentru ca radacinile mele se alimenteaza de acolo.. din locuri care niciodata nu au tins sa isi piarda originalitatea in dorinta de a imita noile standarde.. simplitatea imi sta la radacina.. si poate a reusit chiar sa ma urmareasca pana acum.. chiar si fara sa o observ ceva timp... apoi s-o ignor... iar apoi sa nu mai stiu s-o implor... mai vedem.
1 poezii, 0 proze
niciodată fără el
de Ottilia Ardeleanu
oricât am rotit cubul în mâinile mele albastre n-am reușit să ciobesc vreun colț să-i semene l-am izbit de toate poeziile tari așa am crezut că voi reuși azi s-a întâmplat a căzut de undeva de foarte...
fără el
de Ottilia Ardeleanu
cineva mi-a spus să o rup cu trecutul să nu mai păstrez nimic și mi s-a părut că ar avea dreptate l-am aruncat la gunoi câte un pic așa cum împrăștia bunica sare pe prag când ploua cu tunete și...
la drum cu eugen fără el
de Marius Lazarescu
ritualul e mai fad la om decât la flamingo îmi sunt strămoșul ce conspiră cu diavolul în beneficiul îngerilor surpați de dorință totdeauna drumurile și femeile mi-au făcut sete în sticla mea de voiaj...
Fără rost
de Alice Rose
Fără rost Linia orizontului imi arată cum gândurile mele nu se mai opresc iar somnul meu se lovește de foamea lor devorându-mi mintea cu idei ce imi fac ochii mai tulburători ca niciodată putând să...
Fără reflexie
de Talabă Nela
De când copilăria mi s-a mutat definitiv în piept, am învățat că titlurile sunt neprețuite: niște rame pentru fețe care altfel ar curge. Fără ele ești în afara lucrurilor, ca o imagine care nu se...
Fir-ar ele ale noastre, de suflete …
de Plopeanu Petrache
adesea cine poate vorbi vorbește despre spațiile numite în matematică în tot felul nu o să stau eu acum să caut denumirile specifice și nici nu știu la ce ar folosi dacă aș spune spații cutare și...
Cum am pierdut un milion de dolari fără să știe bărbatul meu
de Maria Gold
Aseară am ieșit să mă plimb pe jos cu bărbatul meu, ca de obicei. Ne țineam de mînă și ne făceam planuri de viitor, ba pupîndu-ne, ba înțepîndu-ne cu argumente, ba rîzînd, ba țipînd, eu mai mult, în...
Despre zambet
de Ana Blandiana
-Nu te-am vazut niciodata fara zambet - imi spuse intr-o zi un prieten pe un ton in care admiratia avea toate insusirile reprosului. -Mi se pare firesc, i-am raspuns, nici dezbracata nu m-ai vazut...
Revărsare
de Nincu Mircea
Noi nu murim niciodată. Doar inimile noastre mor. Fără ele nu am fi învățat să trăim Pentru că a trăi este întreaga Moarte înainte a nu mai fi Nesfârșit pe interior. Doar inima poate înțelege Această...
zidul
de Ela Victoria Luca
aici este spațiul de ceață în care intră numai cei cu ochi nepătați nu nu se intră în grădina de oleandri nici zgomotos nici triumfător aici nu se duce niciun război se crește un adevăr ca o inimă...