"n-a venit" – 21120 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMuntean Roxana
" Nașterea mea n-a adus nici cel mai mic câștig Universului.Moartea mea nu-i va micșora nici imensitatea,nici splendoarea.Nimeni n-a putut să-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca" Omar Khayyam
4 poezii, 0 proze
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul...
62 poezii, 0 proze
Constantin Virgil Gheorghiu
Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 9 septembrie 1916, Războieni, în Moldova, România - d. 22 iunie 1992) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier și poet român din exil postbelic. Ca poet a publicat și sub numele Virgil Gheorghiu. Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni. Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar "Regele Ferdinand I" din Chișinău. După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit facultatea de litere și filosofie a Universității din București. În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română “Sfinții Arhangheli” din Paris, apoi episcop în...
2 poezii, 0 proze
Viorel Croitoru
Curios, am venit să cunosc lumea în anul 1955, am simțit frumosul, iubirea și am rămas aici... până la capăt! Am crescut primii ani la țară, apoi la oraș și prin sanatorii, am terminat liceul, o facultate cu profil tehnic și am intrat în vâltoarea vieții. Mulți ani am muncit cu pasiune, considerând că undeva, cândva o să conteze. Și n-a prea contat: numai munca cinstită nu ajunge aici… Am îndrăgit versul, proza și comentând altora, pe net, în versuri, am început să scriu și eu. Și-am scris tristețea mea și-a altora, iubirea și sclipirile de suflet ce m-au impresionat. Am publicat pe site-uri de socializare, apoi pe cele literare. Am fost publicat în: - Antologia ”Artă sfâșiată” coordonată de Valentina Becart - Antologia ”Amprente temporale” vol 1 și 2 publicată de site-ul Cronopedia și coordonată de Lenuș Lungu și Ioan Muntean - ”Reflexii din oglinda sufletului meu” carte de autor oferită ca premiu de site-ul Cronopedia.
39 poezii, 0 proze
Cirstea Nicolae
Am scris toată viața, dar a trebuit să mi se nască prunca pentru a da piept cu cititorii... În anii ultimi de liceu profesorul de română, Pencioiu - Dumnezeu să-l răsplătească în veșnicie - îmi profila o carieră în ale literelor, că scriam bine, zicea el. Profesorul Diniș, habar n-am de mai trăiește ori nu, dar de bine tot îi urez, c-o fi aici ori dincolo, că, jur, cu mare și curajoasă deschidere m-a îndemnat să mă uit mai înapoi nițel, să-i aflu pe Hegel și Schopenhauer, pe anticii greci, pe gânditorii moderni francezi, și-mi dădea cărți îngălbenirte de vreme, broșuri de buzunar editate de edituri ce nu mai existau sub comuniști și asta fiindcă, zicea el, filosofia de-o preda la clasă era hârtie igienică. Roșie! Să fim bine înțeleși... Dar, după liceu a venit armata, facultatea și, offff, eu m-am făcut economist, casnicia și-apoi prunca. Obligații, frumoase obligații cărora ardeleanul din mine s-a dedicat cu pasiune. Scrisul a rămas într-un perpetuu plan secund. Că am mai scris câte...
38 poezii, 0 proze
Gabriela Marinescu
Născută în 13 noiembrie 1968 la Craiova. Nu am publicat nimic, dar am scris mult, și n-am păstrat nimic. Mi-a fost teamă de ridicol. Abia când fetița mea, Maria a venit pe lume, am avut curaj, pentru ea, să-mi fac publice versurile. Am absolvit un liceu cu profil mecanic, o facultate cu profil electric, și am lucrat în diverse domenii(agricultură- muncitor necalificat, învățământ- laborant, profesor suplinitor, învățător, într-o firmă particulară- operator financiar și asistent vânzări.) Îmi plac cuvintele, îmi place jocul lor... Îmi place să transform cuvintele în fraze, și frazele în texte....
29 poezii, 0 proze
Marin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
68 poezii, 0 proze
Schiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
Oreste
Oreste (n. Oreste Georgescu în 1891 — d. 7 ianuarie 1918) a fost un poet asociat cu gruparea simbolistă a lui Macedonski. Datorită participării la cenaclul acestuia, era etichetat chiar \"poet nou\", dar, așa cum a remarcat un critic peste doar câteva decenii, stilul său caracterizat printr-un sentimentalism dulceag este azi mai degrabă învechită. Același critic a remarcat însă ultimul volum antum \"Cireșul înflorit\", constând exclusiv din poezii de dragoste cu accente uneori inedite. Simplitatea formei conduce uneori la fericite accidente de lapidaritate bine-venită. Opere * În umbra iubirii, București, 1909; * Poezii, Socec, București, 1911; * Himera, București, 1914; * Cireșul înflorit, Tipografia George Ionescu, București, 1916.
2 poezii, 0 proze
Modest Morariu
Modest Morariu (n. 11 august 1929, Cernăuți - d. 15 aprilie 1988) a fost un poet, eseist, prozator și traducător român. Descendent al unei vechi familii de intelectuali din Cernăuți, printre care se numără și mitropolitul Silvestru, fiul său, Vasile Morariu fiind coleg cu Mihai Eminescu la Viena. Liceul l-a început la Cernăuți și l-a continuat în diferite orașe din România, unde părinții săi au venit în refugiu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua în 1958. Din 1959 după un stagiu la revistele La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, devine redactor la editura Meridiane, unde va îngriji mai multe albume de artă. Publică trei volume de versuri și două de eseuri, pe tema traducerii sau pe teme legate de artele plastice. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane în 1969. A tradus, printre alții, pe André Malraux și Albert Camus Traduceri Jules Renard, Morcoveață, 1958 Albert Ayguesparse, Culorile...
3 poezii, 0 proze
n-a venit
de dan plesa
n-am mai vorbit de ani am stat pe-un scaun picior peste picior fumând și privind prin rotocoalele minții cu ochi sticloși m-am învinovățit m-am gândit că trece și că lucrurile nespuse o vor face să...
N-a venit de dorul nostru
de ion untaru
N-a venit de dorul nostru Pastorul de hăt departe Cu versete ce le împarte Ci, doar să ne strice rostul N-a venit el să aline Rănile ce ne mai dor Nici de dragul tuturor, Să ne meargă nouă bine! Nu...
Încă n-a venit...
de iscru adrian
\"Trecutul a trecut\" dar viitorul încă n-a venit și încerci să te mulțumești cu ceea ce desparte fără să defacă \"legătura firească a lucrurilor\" te mulțumești cu perpetua îndoială (înaltă și...
Ecoul n-a venit fără Creație
de Nicolae N.Negulescu
Eu nu am adâncit în întunericul uitrării sărutarea drumurilor care scoteau din păduri frica ba chiar îmi deschisesem brațele zburătoare pe culorile ploilor de sub pilea copacilor și aerul nu murise...
Plângând ceva ce n-a venit încă
de Adrian A. Agheorghesei
Ca pasărea părăsindu-şi cuibul plin de pui, şi eu, când scriu, îmi fac colibă-n adâncul pădurii; acolo, sub gluga micului meu jar, acolo sunt de neatins, cel mai sănătos dintre anxioşi. Rar, când...
De ce n-a fost jelită Carmen Zgarbur (2)
de Helia Rimoga
Când ea a venit cu toată averea într-un rucsac vechi și s-a instalat stăpână peste patul lui, părinții au mai spus încă o dată: - Fănușe, faci mare greșeală. În final nu i-au mai interzis nimic,...
aMorate a venit pe la prânz
de paparuz adrian
neanunțată înainte de Crăciun nu are telefon și nici o conexiune la net n-o mai văzusem de la ultima renaștere a tatălui dar e la fel de tânără poartă mini iar peste sânii obraznici a-mbrăcat un...
pentru tata a venit moartea îmbrăcată în alb
de Leonard Ancuta
pentru tata a venit moartea îmbrăcată în alb și n-a venit ca o mireasă, purta doar un voal ca să nu i se vadă goliciunea goliciunea aceea care ne atrage și vrem cîteodată să ne ascundem în ea sătui...
Cântec(A venit un pește blând)
de MIRCEA POPA
A venit un pește blând Și venea prin sat să fure Și să ducă în țări din UE Pe minore care râd. Și-a venit la ele-n poartă Iară mă-sa cu o (n.a.-sabie) Ninja \"-Pește prost cu trei merțane Hai la mama...
N-a fost să fie
de Mihai Miro
Vru de mult să o cunoască -Ne-mpăcându-se cu lipsa- Și sperând s-o întâlnească, N-a venit apocalipsa.
