pentru tata a venit moartea îmbrăcată în alb

pentru tata a venit moartea îmbrăcată în alb

și n-a venit ca o mireasă, purta doar un voal ca să nu i se vadă goliciunea
goliciunea aceea care ne atrage și vrem cîteodată să ne ascundem în ea
sătui de atîta viață care oricum nu duce nicăieri, bogați în lehamite
tata voia coșciug din doagele butoiului fiindcă oricîte vise economisise
se măcinaseră toate ca grîul plin de neghină

tata trăia prins în menghina deziluziilor și se juca de-a spînzuratul
adică țoiul legat cu sfoară de cînepă pe care îl scufunda în butoiul de dud
și apoi îl dădea pe gît în speranța că îmbibat de alcool își poate da foc
aprinzînd o țigară care va arde toate necazurile

tata avea vîrsta mea de acum și a dansat cu femeia în alb care l-a luat cu ea
dar n-a dansat ca la o nuntă, a dansat ca zorba, a spart țoiul și a mers mai departe
pe bicicletă ca un echilibrist pe o sîrmă între viață și moarte
probabil voia să ne mai vadă o dată, pentru că știa că nu ne lasă nimic
în afară de coșmaruri, așa credea el, coșmarurile nu mint, sunt cele mai pure adevăruri

a murit tata, a murit să ne mai dea o lecție, să învățăm să ne descurcăm singuri
el s-a dus în goliciunea femeii în alb, noi am rămas în goliciunile noastre
tata nu mai are umbră, și un om fără umbră nu mai e om, e zeu
și golul din mine se simte ca atunci cînd îi încălțam cizmele și erau cu multe numere
mai mari.


umbra tatei la cozia

năluciri și groază și mormîntul încă dezvelit al tatei lîngă care stăteam
fără să vărs o lacrimă, fără un geamăt, înghețat dar puternic
gîndindu-mă că dacă apa are memorie, are și pe cea a tatei cînd am fost
la pescuit la copcă și a alunecat în apa rece ca trupul lui de pe lespedea de la morgă

ne-a dus tata la cozia și atunci am avut pentru prima oară percepția timpului
primul meu film cu eroi, prima masă cu războaie, cu morți în loc de friptură
și umbra tatei atît de mare că se făcuse pod peste olt și umbra mea mică
putea păși pe ea cu piciorușele în sandale verzi

zgura timpului a nins peste mine mulți ani, pînă cînd tata s-a făcut una cu timpul
și cu zgura, futu-ți zgura mă-tii, după înmormîntare mă luau oamenii la crîșmă
mă cinsteau și îmi spuneau că tata a fost un om exemplar ca o nuvelă de unamuno
nu știau ei de asta, dar amintirile îmi explodeau în cap și tocmai aflam că dragostea
nu e suficientă în ea înseși

am întîrziat odată de la joacă și m-a scos complet gol, noaptea la zece, în fața ușii
eu am bătut în ușă, am plîns pînă a ieșit toată lumea să mă vadă și atunci
am învățat că tăcerea e mai bună, n-ar fi știut nimeni de mine
și cînd l-am văzut gol la morgă, tăcut, nemișcat, fără nici-o lumină m-am întrebat
ce e omul, adunate cu grijă toate fericirile dau tot o moarte

acum cică pe tata l-au dezgropat și l-au pus într-un săculeț la picioarele mamei sale
bunica, ce mi-a mai rămas din tata e restul de viață pe care îl mai am și
pe care îl pot cheltui pe dragoste, că așa se întîmplă, cumpărăm ce n-am avut
am umblat peste tot dar n-am găsit să cumpăr un tată.


un mort e o poezie goală

eu am văzut poezia în pula goală
și era un bărbat frumos, de 49 de ani, în pula goală,
întins pe o masă la morgă și
era tata.

apoi poezia a continuat cu o baie cu furtunul cu apă rece
cînd era minus afară
minus și în mine
minus și în lume și în dragoste.

au trecut ani mulți de atunci, sunt pe minus și acum
și cu tine, și cu banii și cu mine. și dacă tot cerul ar cădea pe pămînt
ar fi tot pe minus
ca un cerșetor orb căruia copiii obraznici i-au furat hîrtiile
i-au lăsat mărunții.
și cerul cade pe pămînt ca o ploaie subțire de vară, o mană
pe care pămîntul o îmbrățișează ca pe o curvă nespălată.

ai de puține ori ocazia să vezi pula tatălui tău
dar o singură dată să-i vezi împreună, morți,
să-i vezi și să spui uite că m-am născut din morți.
și lacrima care clipocește în ochi ca un crap în apa caldă de vară
îngheață, se face lupă, și prin lupa asta se mărește de mii de ori ca la microscop
durerea.

aș fi putut dansa cu el în morga aceea
aș fi putut face ceva special, mai tare ca la romînii au talent
dar mă gîndeam că oricît de bine ar fi ieșit
tata n-ar fi transpirat, n-ar fi gîfîit și nici n-ar fi zîmbit
chiar dacă eram în finală.

n-a plîns la moartea lui, nici eu.
știu doar că ni s-a stricat mașina de spălat și a refulat,
a plîns ea.
stau pe două țigări și îmi zic, bine, mă, prostule
a mai trecut un an de atunci și nu te grăbești niciodată
să luăm finala aia.