"mânie de poet însetat" – 20099 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
PCPierre de Saint Cloud
This skillful and cultured poet brought the adventures of Renart the Fox, known previously only in Latin, to a wider, French-speaking public. The two earliest branches of the Roman de Renart, II and Va (ca. 1174–77), which relate the love affair of Renart and Hersent the she-wolf, are attributed to him. Though he imitated Ysengrimus for three episodes (“Renart and Chantecler,” “Renart and the Titmouse,” “Renart and Hersent”) and Marie de France for another (“The Fox and the Crow”), “Renart and Tibert the Cat” is his own invention. He pokes fun at the legal system, pontifical legates and certain religious institutions, princes and nobles, through a subtle parody, intended largely to evoke laughter, of the chansons de geste and Arthurian romance. He was read and imitated by French and foreign authors of beast epics, such as Jacquemart Gielée, Heinrich der Glîchezâre, and Chaucer), by fabulists and writers of exempla (Eudes de Cheriton, Nicole Bozon, Jacques de Vitry), and by Philippe de...
9 poezii, 0 proze
André Chénier
André Marie Chénier (n. 30 octombrie 1762, Constantinopol - d. 25 iulie 1794, Paris) a fost un poet francez, reprezentant al neoclasicismului târziu și considerat precursor al romantismului. Admirator al Revoluției franceze, devine victimă a acesteia și a exceselor Terorii Iacobine. Opera * 1791: "Jeu de paume"; * 1792: Imn pentru elvețieni ("Hymne sur les Suisses"); * 1795: Tânăra prizonieră ("La jeune captive"); * 1801: Tânăra din Tarent ("La jeune tarentine"); * 1819: Poezii ("Poésies"); * Elegii ("Élégies"); * Hermes ("L'Hermes"); * America ("L'Amérique"); * Iambi ("Iambes"). ** André Marie de Chénier, dit André Chénier, né le 30 octobre 1762 à Constantinople et mort guillotiné le 25 juillet 1794 à Paris, est un poète français. Il était le fils de Louis de Chénier. Né à Galata (aujourd'hui Istanbul en Turquie) d’une mère grecque (Elisabeth Lomaca) et d’un père français, Chénier passe quelques années à Carcassonne, traduit dès l’adolescence...
1 poezii, 0 proze
Nicolae Novac
Scriitor, poet, gazetar. Debut la revista \"Generatia de Maine\" a liceului din Oravita, unde si-a facut o parte din studii. In tara a colaborat la revistele: \"Tineretea\", \"Universul literar\", \"Fruncea\", \"Romania literara\", etc. Refugiat in Exil, fondeaza revista de cultura \"VERS\" (aparuta sub egida asociatiei \"Nicolae Balcescu\"), la care isi aduc contributia multi intelectuali de seama: Vasile Posteuca, N. S. Govora, Faust Bradescu, I. G. Dimitriu, Aron Cotrus, Ion Tolescu, Claudiu Isopescu, Toader Ioras s. a. Colaborator constant la revistele si ziarele anticomuniste aparute de-a lungul timpului in Exil (\"Carpatii\", \"Caminul\", \"Drum\", \"Revista Scriitorilor Romani\", \"Cuvantul Romanesc\", \"Libertatea\" (N.Y.), \"America\", \"Solia\", \"Calendarul America\", \"Cetatea Luminii\" s.a.), Nicolae Novac si-a adus un aport deosebit in lupta de eliberare a Neamului din ghearele comuniste, demascand metodic opiniei publice faradelegile savarsite de guvernantii comunisti...
0 poezii, 0 proze
RCRene Char
René Char (n. 14 iunie 1907 - d. 19 februarie 1988) a fost un poet francez René Char est un poète et résistant français né le 14 juin 1907 à L'Isle-sur-la-Sorgue et décédé à Paris le 19 février 1988 René Émile Char est le cadet des quatre enfants nés des secondes noces, en 1888, d'Émile Char et de Marie-Thérèse Rouget, sœur de sa première épouse, Julia Rouget, décédée en 1886 un an après leur mariage. Son grand-père paternel, Magne Char, enfant naturel et abandonné, dit Charlemagne, était né en 1826 à Avignon. Son père Joseph Émile Magne Char, qui abrège son nom, administrateur délégué des plâtrières de Vaucluse et maire de L’Isle-sur-la-Sorgue à partir de 1905, meurt le 15 janvier 1918. Bien que les conditions matérielles d’existence de la famille deviennent alors précaires, René Char passe son enfance aux « Névons », la vaste maison familiale dont la construction venait d'être achevée à sa naissance. Bâti comme un colosse (1,92 m) et impulsif, il joue passionnément au rugby....
43 poezii, 0 proze
LLLeconte de Lisle
Charles-Marie René Leconte de Lisle (n. 22 octombrie 1818 - d. 18 iulie 1894) a fost un poet francez, reprezentant recunoscut al curentului parnasianist, teoretician al „artei pentru artă“ și al interdependenței dintre poezie și știință. Leconte de Lisle s-a născut într-o îndepărtată colonie franceză, a cunoscut îndeaproape cultura Indiei și peisajul exotic, ceea ce se va reflecta în poezia sa. Creația sa poetică se caracterizează prin evocarea nostalgică a marilor mituri și civilizații străvechi orientale și occidentale, cu elemente meditative asupra condiției umane, propunându-și să ofere un ideal etic superior contemporaneității. Susține impersonalitatea în artă, descrierea exactă, reprezentările precise, expresia a unei erudiții riguroase, cultul frumosului și perfecțiunea formală. Scrie ciclurile de versuri Poeme antice, Poeme și poezii, Poeme barbare, considerate opera sa cea mai valoroasă. Poemele inspirate din peisajul tropical și descrierea animalelor exotice îl...
21 poezii, 0 proze
JGJean-Marie Guyau
Jean-Marie Guyau (n. 28 octombrie 1854; d. 31 martie 1888) a fost un filosof și poet francez. A fost printre altele inspirat de filosofia lui Epicur, Epictet, Platon, Kant, Herbert Spencer și Alfred Fouillée, și de poezia lui Pierre Corneille, Victor Hugo și Alfred de Musset. Guyau a avut primul contact cu scrierile lui Platon și Kant, ca și cu istoria religiilor și a filosofiei, în tinerețe prin intermediul tatălui său vitreg, cunoscutul filosof Alfred Fouillée. Datorită mediului în care a fost crescut, a obținut licența în litere la vârsta de 17 ani, tot când a și tradus compendiul lui Epictet. La vârsta de 19 ani publică lucrarea de 1300 de pagini "Mémoire", pentru care a primit în anul 1874 un premiu din partea Academiei franceze de științe morale și politice și care l-a ajutat să obțină un post de profesor de filosofie la Lycée Condorcet. Dar acolo a stat puțin, deoarece s-a îmbolnăvit de o boală pulmonară. Pentru recuperare a mers în sudul Franței, unde a rămas până la moarte-...
1 poezii, 0 proze
AMAdrian Maniu
Adrian Maniu (n. 6 februarie 1891, București - d. 20 aprilie 1968, București) a fost un scriitor român, poet tradiționalist al epocii interbelice. A fost fratele pictoriței, Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner. S-a născut la București, din părinți de origine ardeleană. Se înscrie la Facultatea de Drept (1910), licențiat al Facultății de Drept din București dar nu profeseaza niciodată după examenul de licență. Redactor la Chemarea, Universul, Dimineața și Adevărul. A făcut parte din primul colegiu director al revistei Gândirea alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic. Participa sporadic la cenaclul lui Alexandru Macedonski. Colaborează de-a lungul timpului la revistele "Insula" (1911), "Simbolul" (1911), "Seara" (1913-1914), "Noua revista română" (1914). Debutează ca poet simbolist cu volumul "Figurile de ceară" (1912). Versuri Figurile de ceară, (1912), debut editorial Salomeea, Tipografia G. Ionescu, 1915 Lângă pământ, Ed. Cultura Națională, 1924...
21 poezii, 0 proze
AVAlfred de Vigny
Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor. Scrieri 1822: Poeme ("Poèmes"); 1824: Éloa ("Éloa"); 1826: Poeme antice și moderne ("Poèmes antiques et modernes"); 1826: 5 martie ("Cinq-Mars"); 1832: Stello ("Stello"); 1835: Chattertron ("Chattertron"); 1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului ("Le Mont des Oliviers. La Maison du berger"); 1864: Mânia lui Samson ("La colère de Samson"); 1864:...
1 poezii, 0 proze
FPFrancis Picabia
Francis-Marie Martinez Picabia (*22 ianuarie1879, Paris - †30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator și poet, spaniol la origine. A studiat la Ecole des Beaux-Arts ( Școala de arte frumoase ) și la Ecole des Arts décoratifs( Școala de arte decorative) din Paris. Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenției pure care dă naștere unui univers de forme pe măsura propriilor dorințe și plăsmuiri". In 1909 a intrat în contact cu cubismul. Între 1911 și 1912 a luat parte la « Întâlnirile de Duminică » în studioul lui Jacques Villon din satul Puteaux, împreună cu Apollinaire, Gleizes, Fresnaye, Léger și alții, care au dus la fondarea « Secției de Aur ». A jucat într-un spectacol al lui Jean Metzinger. A fost un prieten apropiat al lui Guillaume Apollinaire. In februarie, 1913, a plecat în Statele Unite pentru prima dată, unde a jucat în spectacolul "Armory Show". În 1914 a fost mobilizat în...
3 poezii, 0 proze
DADámaso Alonso
Dámaso Alonso y Fernández de las Redondas (n. 3 octombrie 1898, Madrid - d. 25 ianuarie 1990) a fost poet, critic literar și filolog spaniol. Opera 1921: Poeme pure; mici poeme ale orașului ("Poemas puros. Poemillas de la ciudad") 1925: Vântul și versul ("El viento y el verso") 1935: Limba poetică a lui Góngora ("La lengua poética de Góngora") 1944: Fiii mâniei. Jurnal intim ("Hijos de la ira. Diario íntimo") 1944: Eseuri despre poezia spaniolă ("Ensayos sobre poesía española") 1944: Veste obscură ("Oscura noticia") 1950: Poezia spaniolă ("Poesía española") 1955: Om și Dumnezeu ("Hombre y Dios") 1952: Poeți spanioli contemporani ("Poetas españoles contemporaneos")
2 poezii, 0 proze
mânie de poet însetat
de dumitru cioaca-genuneanu
\"cana asta să stea cu toarta departe de mine\" (Versuri de revoltă supremă din poemul \"cana și toarta ei\" de Cristian Munteanu) eu, deși nu-s om de artă, te-nțeleg că e un chin să fii prieten la...
Cântă zeiță….
de Pîrvuloiu Dionisie Constantin
Cântă zeiță tristețea ce veșnic se naște în seara de sub frunte, Amara și binecunoscuta topire a stelei fără nume În demultul însinguratul calendar al fostelor iubiri mărunte, risipite în largul...
Cursuri cusături cusururi
de Adrian Nicula
Tudor. Stătea ore-n șir și medita la ce se întâmplase cu el. Poziția lui socială era încă nedefinită, se simțea străin de societate, de sine, de trecut, de cele întâmplate, toate erau atât de...
Omagiu
de Ada Cojan
Omagiu avântului creator, frumosului, iubirii, cuvântului, omagiu pentru a vă împărtăși din plăcerea mea, pentru a face ca spiritul și inima să zboare! La începu a fost Roma și Polonia, apoi Parisul,...
*
de Ioana-Raluca Raducanu
I. În poemul meu Am să trag scaunele Ca să se poată așeza Cuvintele Să se certe între ele În visele mele cuvintele se tac singure Cuvintele cele atotspunânde Cuvintele cele Care se visează, pe ele,...
Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă
de Jorge Luis Borges
Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă 3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ. 4. Nefericit cel ce plânge, fiindcă a dobândit jalnica deprindere a...
perife(e)rie
de Vasile Munteanu
imobile își mormăie în umezeli gândacii mărturie stau dârele maronii de pe faiențării și mușamale geamuri năclăite orbite de-un soare strecurat prin ciururi de sulfat și azot zadarnic biserica își...
Problema spinoasă a nopților
de Geo Dumitrescu
“Foaie verde și-o sipică A dracului noapte mică.” (Cântec popular) Mai dați-o-ncolo de lună! zicea unul, o s-ajungem și la ea în curând, o să ne plimbăm și pe ea în pantofi cu șenile… - Are dreptate!...
« Rebelita » e la modă!
de Nache Mamier Angela
« Rebelita » e la modă! (mici reflecții) Există un rebel autentic și un fals rebel, care mimează rebeliunea pentru a impresiona spiritele în căutare de senzații tari. Melancolicul este considerat...
Despre magie, vrăji, ghicitori
de Rodica Stanila
Despre magie, vrăji, ghicitori Așa cum spunea chimistul Berthelot “în evul mediu era acuzat de magie cel care, cu bună știință, încerca prin mijloace diabolice să facă un anumit lucru”. În secolul...