"mâna bolnavă" – 20567 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
perspective-critice
Perspective Critice
de Valeria Manta Taicutu
Mihai Moșandrei
Mihai Moșandrei s-a născut la București pe 29 ianuarie 1896, tatăl său (tot Mihai) fiind inginer silvic cu studii în Franța, iar mama, Maria, originară din Câmpulung Muscel. Fiind foarte bolnăvicios, cursurile școlii primare le urmează în particular la Pitești, și datorită sănătății precare se înscrie abia în clasa a IV-a la Liceul "Sf. Sava" din București, iar examenul de bacalaureat îl susține la Liceul "Gh. Lazăr" din Capitală. Primul Război Mondial era în plină desfășurare (1915) și Mihai Moșandrei se angajează ca voluntar la un regiment de artilerie, în preajma intrării României în război împotriva Germaniei. La școala militară preparatorie din Botoșani - care urma să-i facă ofițeri - este coleg cu vechii săi amici, Dan Barbilian (Ion Barbu), Mihai Ralea, Basil Munteanu, D. I. Suchianu, Ionel Teodoreanu și Tudor Vianu; pe unii dintre ei îi va revedea la Paris, ca studenți la Drept. După reîntoarcerea de pe front, slăbit de boală, își susține abia în septembrie 1921 licența în...
5 poezii, 0 proze
Florin Mugur
Florin Mugur (n. 7 februarie, 1934, București; d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator român de etnie evreiască. A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte a sa.[1] A fost redactor la editura Cartea Românească, and redactor-șef adjunct al revistei Argeș. Prieten apropiat al lui Norman Manea. Când soția, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis. Scrieri "Visele de dimineață" "Mituri" "Piatra palidă"- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor "Aproape noiembrie" "Convorbiri cu Marin Preda" "Profesiunea de scriitor" "Ultima vară a lui Antim" "Scrisori la capătul zilelor" "Vârstele rațiunii" "Dansul cu cartea" "Viața obligatorie" "Portretul unui necunoscut" "Firea lucrurilor" "Schițe despre fericire"
10 poezii, 0 proze
ZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
popescu lucian
2 poezii, 0 proze
Ionel Adamescu
Am pus odata mâna pe un pix... Restul a venit de la sine!... Absolvent de liceu, în prezent student la Teologie, romantic incurabil... Mai trebuie? Scriu din clasa a V-a, SF, poezii, proza (pentru toate gusturile... mele!). Am debutat (sper!), in revista Cenaclului "SFERA" din Brăila. Îmi pun întrebari existențiale: ce e viața, ce e moartea, de ce m-am nacut cu vreo sută de ani mai devreme (sau mai târziu!?! mister!).
1 poezii, 0 proze
Rad Lavinia Florentina
Asemeni unei viori în mana Marelui Maestru,asa îmi doresc sa fiu. Vreau sa ma pun la dispozitia lui Dumnezeu cu tot ce El mi-a dăruit. Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec printre carti ori cu penita în mana. Daca rodul penitei ori simfonia viorii va foloseste într-un fel... tineti minte: nu vioara merita laudele... ci Maestrul. Fara El, NIMIC!
7 poezii, 0 proze
Dan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
Claudia Ionescu
"Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."
10 poezii, 0 proze
truesight
Nascuta ... restul e in mana destinului
1 poezii, 0 proze
Duta Ana-Maria
În urmă cu aproape zece ani am pus pixul în mână pentru a scrie o poezie pe o bucată de hârtie udată de lacrimi. Niciodată n-am uitat-o dar totuși niciodată nu mi-am dorit s-o fac publică. Dacă atunci am scris din instict, aproape involuntar, acum scriu când am timp liber, de multe ori noaptea, cufundată în gânduri și dorințe.
5 poezii, 0 proze
mâna bolnavă
de Aurel Onișor
muguri vicleni șlefuiesc gura ajunsă omidă o plasă mi-a prins mâna bolnavă pregătită să intre curge sânge din ecou obosită maturitatea își linge rănile copilul capcană lupi frumoși însoțesc...
roase pe la colțuri
de Constantin Drugas
roase pe la colțuri de igrasia neantului, cârpăcite de mâna bolnavă a scribului, cuvintele iau cu asalt timpanele poetului asurzit de ecoul cântecului atât de duios schelălăit, purtat de undele...
dublul meu ochi
de Alex Oberlander
să eliberăm clepsidra să o dezlănțuim să zboare aproape sfârșit aproape gata fără griji ardem toate urmele nu-i nimic de astăzi ne risipim în tăcere privește! dublul meu răsare din umbră spune citez...
Geniul
de Alexandru Nastase
LUMANAREA STA APRINSA PE MASA DE LEMN, LANTUL RUGINIT SCARTIE SOLEMN LEMNUL PUTREZIT, DE UN MARO INCHIS, SPRIJINA UN PERETE UD...DRUM CATRE ABIS. PANA PLINA DE CERNEALA ALUNECA PE FOAIE, GANDURI MARI...
Erai dimineață
de dragos moldovan
Erai într-o vreme o frumoasă copilă Cu zâmbetul viu și trupul curat Acum te privesc dintr-o vreme ostilă A trecut timpul și e tot mai uscat. Cândva te-alergam de sub raze fugare Tu râdeai și aveai...
Moș Crăciun există...
de Daniela Luminita Teleoaca
Nu trebuie să-l tragi de barbă să crezi că nu-i doar o nălucă Ochii lui spun povești, nu-i musai să vorbească Și, da, sania cu reni, clopoței și spiriduși a fost rânduită Să ne umple camerele ce...
Înapoi întorcându-se, invalizii
de Ioan Silvan
Mă întorc în același zâmbet pripit, nebunia-i nocivă și-n vorba unui neam părăsit arene de zgomot tulbură seara. Alint broasca ușii scăldată în razele verzi, inutil mă încarc cu pietrele moarte, și-n...
la camera de gardă (3)
de Petru Teodor
Scriu la granița de după. Fără putință de-a te ascunde într-o carcasă, fără putință de tăgadă... Pielea ta e un blestem, neputințele tale sunt un blestem, moartea este înscrisă între dalele de...
primăvara
de Daniela Bîrzu
primăvara ne-a îndulcit simțurile e soare și vânt de undeva răsare o pasăre care țipă deasupra orizontului se adună corpurile noastre în convulsii și astenie un mănunchi de ghiocei îmi cade din mână...
