Poezie

Erai dimineață

... acum s-a-nserat

2 min lectură·11 octombrie 2005

Mediu

Erai într-o vreme o frumoasă copilă

Cu zâmbetul viu și trupul curat

Acum te privesc dintr-o vreme ostilă

A trecut timpul și e tot mai uscat.

Cândva te-alergam de sub raze fugare

Tu râdeai și aveai râsul bogat

Acum stai și nu râzi și îmi spui că te doare

Că ceasul bătrân încă nu ți-a sunat.

Erai dintre toate cea mai frumoasă

Erai viață și zbor necumpătat

Astăzi nu mai ești la fel de spumoasă

Dar vei fi visul meu neîncetat.

Ne-a topit împreună vremea păgână

Ne strigă pământul și ne-așteaptă sărat

Ia-mă de mâna bolnavă, bătrână,

Și-arată-mi chipul de decenii săpat.

Întreabă-mă iar dacă mai îmi ești dragă

S-aduc înapoi sărutul uitat

Nu mai pune un șal pe spinarea beteagă

Ci zâmbește ca-tunci, înflăcărat.

Acum nu mai e de mult dimineață

Cineva timpul parcă ni l-a furat

Te văd tot mai des dintr-o galbenă ceață

La ce Porți și când o s-ajung ca să bat?

Ai fost dorul nebun al unei clipe de soare,

Ești sufletul meu și tot ce-am visat

Fără tine eu sunt lipsit de culoare,

Un deșert de durere, un drumeț însetat.

Nu plânge, bătrâno, te dor ochii și-așa

Ci ia-mă de brațul răcit și uscat

Tu ai fost și vei fi totdeauna a mea

Chiar și-n amurgul ce ne-a-nveșmântat.

002.622

dragos moldovan. “Erai dimineață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-moldovan-0008311/poezie/145046/erai-dimineata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.