Prisma de sticlă

- Þi-e fomică! Þi-e fomică, ți-e fomică, ți-e fomică! Stăteam amândoi în pat, dezbrăcați. Eu ședeam și fumam o țigară, ea stătea întinsă în spatele meu. E adevărat că stomacul meu dădea un concert pe mai multe voci la ora respectivă, dar asta pentru că băusem apă la greu înainte, și NU pentru că mi-ar fi fost \"fomică\". Și îi spusesem chestia asta încă de vreo două ori, de 5 minute încoace. - Nu mi-e foame! Conversația cu ea începuse să mă streseze și știam că dacă va mai continua o jumătate de oră doar, aveam să mă zgârii pe ochi, blestemând clipa în care am hotărât să vin la ea în cameră. - Bine, bine, te cred, te cred că ai băut apă și de aia... Of, Doamne, asta chiar nu știa să scoată altceva decât tâmpenii pe gură? Stând acolo, lângă ea, mi-am dat seama de o chestie. Oricât ar fi ea de proastă, și oricât aș desconsidera-o eu, reușise să-și atingă scopul. Spre deosebire de mine. Elena vroia să fie cu mine la fel de mult cum vroiam eu să fiu cu Bianca. Elena mă avea acum în patul ei. Bianca era două camere mai încolo. Nu foarte departe, dar nici destul de aproape. Uneori i se mai auzea râsul de copil prin ferestrele deschise. Juca mimă cu colega ei de cameră, Denisa, și cu doi timpi de anul patru. A dracu\' să fie ziua în care ne-am sărutat! Atunci începuse totul. O cunoșteam de la începutul anului I, adică de vreo 10 luni. Studentă, ca și mine. Ne-am împrietenit pe când încercam s-o fac să se împace cu fostul ei prieten, pe care toți îl strigau \"Cami\" de la \"Cameleonul\", pentru că era roșu la față și plin de pistrui. O ființă mai complexată decât el, mai pornită împotriva lumii, de parcă toți ar fi vrut să-i facă rău, n-am mai văzut până acum. Și există șanse serioase să nu întâlnesc nici de acum înainte. Nu se atinsese de Bianca deloc în cursul celor 3 săptămâni cât au stat împreună și asta conta. Iar, în timp ce încercam să mă \"infiltrez\" în rândurile inamice, am fost prins, vrăjit și \"întors\". Am rămas cu Bianca la stadiul de foarte buni prieteni timp de vreo 8 luni, și nici prin gând nu mi-ar fi trecut să o consider altfel, până în noaptea aceea fantastică... până în seara aia nenorocită de 30 iunie... La câteva ore înainte de de examenul de drept. A fost prima fată la care am reținut data în care am sărutat-o. Și asta n-avea nici o legătură cu data examenului la drept. - Þi-e somn? mă întrebă Elena. N-aveam nici cel mai mic chef să dorm, dar am prins din zbor ideea salvatoare, care mă scutea de o altă conversație cu ea. - Da, mi-e somn! i-am spus. Dacă ar fi știut ce-și făcuse cu mâna ei, s-ar fi bătut cu pumnii în cap. - Am învățat azi toată ziua. Și, în plus, ieri știi că m-am culcat la 3 și m-am trezit la 6 dimineața. - Da, spuse ea cam dezamăgită. Îmi părea rău, dar aici era vorba despre mine sau ea. Și alesesem deja. Am stins țigara și m-am întins lângă ea, încercând să-mi amintesc cum ajunsesem eu aici. Relația mea cu Elena începuse de mult, de vreo 3 luni. Și se sfârșise cam tot pe atunci. Știam că e nebună după mine și profitam din plin de asta. De când cu faza cu Bianca, însă, începusem s-o înțeleg. Și să-mi pară rău pentru ea. Dar și de data asta mă alesesem pe mine, în problema cu cine ar trebui să fie fericit și cine nu. Și am hotărât să profit de ea în continuare, până când mă voi plictisi. Recunosc, sunt un măgar, dar dacă stau bine să mă gândesc și la ceilalți reprezentanți ai sexului \"tare\", aș fi anormal dacă aș fi altfel. În fond și la urma urmei, eu îi spusesem condițiile mele și ea le acceptase. Atunci, demult, mă despărțisem de Elena pentru că nu-mi putuse oferi singurul lucru pe care i-l ceream: sex. Mă rog, dacă aș mai fi insistat vreo 2 săptămâni aș fi obținut și asta de la ea, dar deja îmi ieșise \"Elena\" pe nas și pe urechi, eram sătul și nu mai aveam nici un chef să aștept. O mai vedeam prin curtea facultății, dar o salutam și atât. Apoi, după ce am fost operat la genunchi, a început să vină în cămin, pe la mine, aducându-mi mâncare și uneori câte o sticlă de bere și țigări, știind că n-aș fi putut să o dau afară în condițiile astea. Hmm... Sunt chiar atât de ușor de \"citit\"? Acum vreo două, trei zile a început să vină iarăși la mine, deși îmi dădusem ghipsul jos de ceva vreme. Ieri venise cu o sticlă de bere și țigări și stătusem în parcul de lângă cămin până pe la vreo 3 dimineața. Atunci i-am propus \"o noapte frumoasă și fără obligații\", iar ea a acceptat, nu fără mofturi. Nu mă lăsase să cobor mai jos de mijloc, \"pentru că nu-i plăcea locul\", dar mă invitase la ea în cameră pentru noaptea următoare, promițând că o expediază pe colega ei de cameră altundeva. Așa că pe la vreo 2 dimineața am aterizat și eu pe acolo... Am trezit-o din somn. Și apoi a urmat ceea ce nici eu nu știu ce a fost. O să am dubii toată viața de acum înainte, dacă m-am culcat cu ea în seara aceasta sau nu. - Și ce ai făcut astăzi? Dormisem toată ziua, până pe la vreo 12, încercasem să învăț pentru examenul de mâine (fără succes, însă, cu Eric și Arina în cameră), am dormit iarăși, îl tatuasem pe Eric cu pixul, apoi pe Arina, pe urmă pe mine, ieșisem toți trei și încă vreo câțiva cu chitara lui Eric pe balcon și am cântat până când ne-a descoperit poliția și a spart gașca. Dar am ieșit în parc și am continuat concertul până pe la vreo 1 noaptea, când împreună cu Eric și cu Arina ne-am pus serios pe învățat... 10 minute mai târziu ne-am prins că la ora respectivă și în condițiile în care stăteam împreună n-aveam nici o șansă să reușim. La 2 eram prezent în camera Elenei. Versiunea originală era prea lungă ca să i-o spun pe toată, așa că i-am făcut un rezumat: - Am învățat. Se vedea că n-are chef de somn nici ea. Mă întrebă iar: - Unde știe Eric că ești? Colegul meu de cameră știa prea bine unde sunt și ce încercam să fac, doar el mă sponsorizase cu un \"Durex\", pentru că faza mă cam luase pe nepregătite: nu mai aveam decât vreo 50.000, și ăștia la capitolul datorii. - Crede că învăț într-o sală de clasă. Pentru că nu-mi place să mint oamenii, am hotărât rapid că asta nu e o minciună, ci doar o păcăleală. Elena văzuse că n-am nici o carte la mine când am intrat în cameră, dar nu se prinsese. - Să nu mai spui la nimeni că ai venit la mine în seara asta! - Pff! Normal că n-am să spun la nimeni! De fapt, eram chiar convins că am să le povestesc tot ce se întâmplase cel puțin Arinei și lui Eric, dar, având în vedere că nu promisesem nimic... Elena a început să mă întrebe iarăși cât am învățat și să spună că trebuie să învăț tot ca să iau cel puțin 8 (lucru imposibil încă de pe acum, având în vedere activitatea mea la seminare și referatul făcut în dorul lelii, ca să umplu spațiul alb cu ceva). I-am promis că am să fac tot posibilul. Asta era o promisiune, dar conținea termenul mai mult decât relativ \"tot posibilul\", de care puteam dispune după bunul meu plac, așa că am considerat că nici de data asta n-o mințisem. După vreo două minute de tăcere, am auzit un tren marfar trecând greoi și zgomotos prin noapte. Elena a spus ceva și eu am scos un \"Îhî!\" fără să fi înțeles o iotă. Se pare că răspunsul era bun, pentru că după puțin timp a mai zis ceva. Am auzit-o la fel de bine ca inainte și, în consecință, i-am dat același răspuns. Pentru o vreme a tăcut. Între timp, mă apucase somnul. Elena, însă, nici vorbă să adoarmă. - Stai bine? mă întrebă, pe când aproape că adormisem. După ce am înjurat-o de vreo două ori în gând, i-am spus că da. Stăteam cu spatele la ea, cu o mână după mijlocul ei și eram convins că până dimineață o să îmi amorțească dacă nu schimb poziția, așa că vroiam să fac pe adormitul ca să-mi pot lua mâna de pe ea \"în somn\". Nici o șansă, însă, cu Elena. După alte 5 minute, a întrebat din nou: - Nu ești dezvelit? \'Tu-ți morții mă-tii de fată! Am crezut că turbez când am auzit-o. Era trecut de 5 dimineața și deja nu mai puteam de somn (mă ajunsese oboseala de peste zi), dar ea nu mă lăsa să dorm. Când am auzit și replica următoare, am crezut că o să cad jos din pat pur și simplu. - Încearcă să dormi, mi-a spus ea suav, mângâindu-mă pe cap. Oricum, uitasem deja cât de mult urăsc să-mi pună cineva mâna în cap. Norocul ei că s-a oprit aici și n-a mai zis nimic. Oricum, îmi sărise somnul. Am început să mă gândesc la ce se întâmplase, de fapt, în seara asta. Spre ghinionul meu, era virgină. La 22 de ani?!? Nu-mi spusese până acum. Reușisem să o pătrund, în cele din urmă, dar nu mă lăsa să intru mai adânc, așa că după ce am dat de vreo trei ori din cur cu trei sferturi de organ în aer liber, m-am lăsat păgubaș. Apoi am fumat o țigară, timp în care ea a încercat să-mi sărute sfârcurile. La început n-am simțit nimic, apoi au început să mă treacă fiori reci și aveam senzația că sunt electrocutat la intensitate mică. Sau nu știa ea ce să facă, sau sunt eu anormal,pentru că n-am simțit pic de plăcere în ce făcea. După un timp s-a oprit și mi-am putut termina țigara în liniște. Atâta vreme cât nu făcea mare lucru, totul era OK, însă de cum lua inițiativa, treburile se împuțeau. Am mai încercat de vreo 2 ori cu Elena, dar când a început să îmi înfigă unghiile în spate și să-mi spună că o doare, m-am oprit. Știam că trebuie să o pătrund cât mai brusc, pentru ca durerea să fie cât mai scurtă, dar încă nu eram sigur că vreau să-mi asum această responsabilitate și mi-am lăsat timp de gândire până mâine. Am aruncat dezamăgit Durex-ul gol, dar n-a vrut s-o ia în jos pe țeava buzii, așa că a trebuit să-l arunc altundeva. L-am ascuns într-o chiflă pe care am găsit-o în coșul de gunoi. Cea mai nașpa fază a serii. Împănarea chiflei. Într-un târziu am reușit să mă întorc din nou cu spatele la ea, \"inconștient\", bineînțeles, dar în secunda următoare s-a întors și ea și m-a luat în brațe. Apoi m-a întrebat dacă aș fi preferat să dorm eu la perete. A trebuit să-i suport respirația în ceafă până când am adormit de-adevăratelea. M-am trezit când mâna ei a început să înainteze înspre micuțul meu Gigi Neînfricatul. Eram pe cale să-mi schimb părerea despre ea și aș fi retras tot ce gândisem despre ea până atunci, când s-a oprit la vreo 2 cm de organul meu care se săturase și el de atâta somn, și acolo a rămas. După vreo 15 minute, timp în care am înjurat-o și am implorat-o alternativ să continue - în gând, evident - m-am ridicat și mi-am tras hainele pe mine. Mi-am amintit de noaptea trecută, de faptul că nu vroia să dea jos nici un obiect de îmbrăcăminte până nu dădeam și eu jos unul. Și de faptul că nu vroia să se uite la mine pe când defilam gol prin cameră, deși îmi spunea întotdeauna că vrea să mă vadă dezbrăcat. Și că m-a pus să nu mă uit când s-a dat jos din pat și a dat radioul mai încet, deși văzusem deja tot ce se putea vedea la ea. S-a trezit și ea. Am sărutat-o și m-am retras repede, să nu apuce să mă prindă de gât. Îi plăcea la nebunie să-și frece nasul de al meu, chestie pe care nu o mai suport. Arăta nașpa cu părul despletit. Mi-am aprins o țigară și m-am așezat pe pat, cu spatele la ea. Am început să mă gândesc din nou la Bianca. A naibii fată! La ce mă gândeam aseară? La faptul că Elena reușise să mă aducă lângă ea, în timp ce eu n-o puteam avea pe Bianca aproape. Elena știuse ce urmăresc, ce vreau de la ea, și mi-a oferit totul ca să mă aibă lângă ea. Eu de ce nu știam cum pot s-o atrag pe Bianca? După vreo două minute, însă, mi-am dat seama că Elena nu operase cinstit. Îmi știa punctul slab și pe acolo mă atacase. Știa că, la fel ca toți bărbații cât de cât normali, vreau sex (nu însă cu oricine, și mai ales nu de unul singur!) și asta îmi oferise, călcându-și în picioare toate principiile ei de virgină, despre iubirea de dinainte, respect și timpul care trebuia să treacă până să se ajungă la asta, principii pe care avusesem eu grijă să i le demontez piesă cu piesă ori de câte ori ajungeam să discutăm despre asta. Ce câine de om puteam să fiu! Să profit în halul ăsta de o fată! Ce fel de om ar fi făcut lucrul ăsta? Și răspunsul mi-a venit de la sine, aproape instantaneu: orice fel de om întreg la minte și, mai ales, la trup. Am ajuns, apoi, la concluzia că decât să fiu cu Bianca și să mă privească cum o privesc eu pe Elena, mai bine lipsă! Oricum, perioada de criză trecuse și începeam să-mi revin (unul din exemple stătea chiar acum încolăcit în jurul meu, mângâindu-mă încet pe piept, n-ar mai sta!). Avusesem parte de vreo 4 zile de tot rahatul și am hotărât că mi-au ajuns. De fapt, ce naiba am văzut eu la fata asta? Dacă stăteam bine să mă gândesc, n-avea nimic ieșit din comun, ca să mă facă să mă aprind așa, ca un tâmpit. Era și tocilară pe de-asupra. A fost vorba doar de sărutul acela. Atât. Și nu pentru că ar fi fost super-meseriașă la așa ceva, nici pe departe. Nu îmi puteam explica ce mă lovise, și asta era mult mai rău decât să știi de ce ți s-a pus pata pe o tipă. Încercasem de multe ori să-i găsesc defectele, cred că i le-am găsit chiar pe toate, dacă nu și câteva în plus, însă fără efect. N-o putusem uita. Acum, însă, părea că timpul își începuse diabolica lucrare... N-am putut suferi niciodată materia la care aveam examen a doua zi, și totuși a fost un moment (unul singur) în care am iubit-o pur și simplu: când i-am spus Elenei că trebuie să învăț și ea m-a lăsat să plec fără să mai zică nimic. I-am confiscat o conservă în drum și m-am tirat fără să mă uit înapoi, promițându-mi ca în maxim 2 zile să termin ce am început. Eric dormea când am intrat în cameră. S-a trezit după vreo jumătate de oră și m-a întrebat ce-am făcut. - Nu știu, i-am zis și s-a încruntat la mine întrebându-se, probabil, dacă nu cumva tipul din fața lui nu dăduse prea mult timp la manual și uitase ce e aia \"sex\" sau mai bine spus \"futai\", pe limba noastră. S-a lămurit de abia după ce i-am povestit prin ce am trecut, și m-a lămurit și pe mine: - Nu, n-a fost futai! a hotărât el. Am luat un glorios 5 la examenul în cauză și pe la Elena n-am mai trecut. Mi-a fost de-ajuns. La 19 ani, n-ai timp la dispoziție să educi toți copiii! Plus că în 2 săptămâni intram în vacanța de vară. Plănuiam o deplasare la mare cu 3 băieți de acasă. Doamne-ajută!