Te așteptam în casa sufletului meu ca pe o minune divină. Uitasem că eu nu cred în minuni. Și te așteptam. Te speram. Te visam. Ne visam. Hăituit de gândul jumătății lipsă, alergam înspre flacără
Pe Liana o știam de mult. Și nu mai știu cum a început. Nu știu cum de am ajuns acolo. Eram la ea acasă, o ajutasem să poziționeze un sistem 5.1 și să mascheze cablurile. Eram un fel de Jack of all
- Þi-e fomică! Þi-e fomică, ți-e fomică, ți-e fomică!
Stăteam amândoi în pat, dezbrăcați. Eu ședeam și fumam o țigară, ea stătea întinsă în spatele meu. E adevărat că stomacul meu dădea un concert
Tocmai am terminat anul I de facultate. Sunt la mare. Lumea întreagă e a mea. Mai bine de atât nu se poate. Sunt convins că îmi voi aminti toată viața de aceste câteva zile. De ce? De ce exact de
În sfârșit, prinsesem un moment singuri. Prietena mea era pe undeva, pe afară, iar viitorul ei soț tocmai ieșise până la mașina parcată în fața casei. M-am uitat în ochii ei. Am citit aceeași bucurie
O femeie frumoasă e femeia cu care îți face la fel de multă plăcere să vorbești înainte și după ce ați făcut dragoste.
Conversația de dinainte de descărcarea fizică reprezintă, din punctul meu de
Sună iarăși telefonul... Alarma... Înseamnă că e din nou dimineață.
Prea devreme! Prea devreme... Nopțile devin din ce în ce mai scurte, nu?
Mă ridic din pat cu aceiași ochi umflați de somn, cu
Erai într-o vreme o frumoasă copilă
Cu zâmbetul viu și trupul curat
Acum te privesc dintr-o vreme ostilă
A trecut timpul și e tot mai uscat.
Cândva te-alergam de sub raze fugare
Tu râdeai și
Oi mai fi pe undeva, prin Universul ăsta, moșule?... \"Bătrâne Domn\"!... Ha! Mai ai vreun locșor în care să te mai lase cineva să stai? În străfundul sufletului vreunei babe ce se apropie inexorabil
Visa. Da, câteodată mai visa. Niciodată în somn, ci întotdeauna cu ochii larg deschiși. Ca și cum nu ar fi vrut, nici măcar în acele momente în care gândurile îi zburau departe, peste mări și țări și
Cerul era albastru precum apa adâncă a oceanului în zilele senine. Nici un nor. Soarele ardea plăcut. Sub el, păduri verzi se încălzeau, împrăștiind un miros plăcut de proaspăt.
Se auzeau țipetele
Eu ți-am spus, atunci, să nu mai vii.
Cercul din jur era noapte
Fugeam și... mă împiedicam de mine
Visam păduri, visam coline
Dezlănțuit?... de tine?
Doar până la primul clipit
Ochii mi se
M-am lăsat de fumat. Și am început să beau cu măsură, mai nou. Fără excese. Fără scandaluri, și beții, și black-out-uri. Temperat...
Îmi amintesc vremuri când încă nu era așa.Când încă eram un mic
Sunt obosit... Sunt tare obosit! Ca și Mancini, sau cum l-o fi chemând, din \"Zbor deasupra unui cuib de cuci\". Obosit de atâta fugă.
M-am așezat jos pe o piatră și acum fumez o ultimă țigară. După
Mori...
Pleci...
Dacă pleci, mori...
Dacă pleci, mor.
Tu, eu,
Amândoi
Niciodată. Știu,
Tu,
Tu,
Tu!
Eu
Niciodată.
Pleacă.
Mori.
Și în acest fel, eu voi înceta să exist.
Liniște...
Dacă
Bună dimineața, bătrâne Domn.
Spun \"dimineața\" pentru că deasupra înghețatului întuneric în care îmi târăsc existența a licărit, parcă, o sfioasă rază de lumină... Încă nu sunt sigur, dar sper,
Bună seara, bătrâne Domn.
Îți scriu din închisoarea propriei mele singurătăți. îți scriu din lanțurile propriei mele neputințe. Din celula de sticlă în care m-am ascuns și nu mai pot ieși.
Eu sunt un Demon bătrân... Port în suflet și pe trup rănile aripilor ascuțite ale chiar primilor Îngeri.
Am fost aici încă de la început. Însă timpul meu a trecut. Sunt ultimul din seminția mea.
Când Binele și Răul se-nvăluie-n cenușă,
Când Dumnezeu închide în fața-ți a Sa ușă,
Doar TU rămâi în lumea-ți, singur Stăpân și Zeu,
Și dintre cuvinte, unul rămâne: \"EU\"!
Să mori ușor, să mori în zbor,
Te bate-un dor, simți un fior
Să simți că mori în timp ce zbori,
Ușor să mori.
Plângând în vis, trezit de-un gând,
Să vrei să mori, să nu știi
M-am aplecat peste marginea Pământului și am privit în jos... și nu am văzut nimic...
Am împins poarta mare și ruginită a Raiului, și tot ce am văzut a fost o grădină bătrână și părăginită,
Mi-am întins aripile înspre soare, și m-am ridicat la cer, să pot vedea de la înălțime frumusețea lumii... și aripile mi s-au frânt sub blestemele îngerilor ce credeau că vreau să fiu ca
L-am vazut intins pe jos, in colbul drumului, plin de praf si sange uscat... Dar zambea. Stia ca pentru el totul se sfarsise. Cedase. Se oprise din drum. Dar nu vroia sa mearga mai departe,
Batranul mergea inainte, pe calea prafuita care i se inchidea in fata. Incet, cu pasul agale, usor schiopatand. Nu mai stia de cand nu mai mersese atat de mult pe jos. Neputinta batranetii, pe care