dragos moldovan

Ți-am citit toate textele - nu a fost greu :) - și mi-au plăcut. În special acesta. Probabil că mi-a plăcut cel mai mult modul în care reușești să pui în cuvinte puține sentimente intense. Cel puțin pe mine mă pun pe gânduri versurile tale, adică îmi permit să dezvolt, să îmi imaginez cadre mult mai largi decât cele descrise în 200 de caractere. Poate că mă gândesc la cu totul și cu totul altceva decât ce ai vrut tu să sugerezi, nu știu, dar evoluția asta, pe marginea cuvintelor tale, îmi place.
Îmi place repetiția și mai ales finalul:
\"am avut, cândva,
numele,
cu ce să ți-l mângâi…\"
Deși nu spun mare lucru, promit să te mai citesc.

Textul reprezintă ultima parte a unei trilogii (ușor de identificat, chiar dacă nu sunt consecutive - \"Scrisorile\").
Țin să fac această precizare deoarece relativ deranjant pentru mine este faptul că cea de-a doua scrisoare are un număr de accesări aproape dublu față de prima, și oricât aș vrea eu să cred că a fost citită de mai multe ori de aceleași persoane care au accesat-o și pe prima (altfel se pierde mult - părerea mea), sunt sigur că acest fapt se datorează, pur și simplu, steluței ăleia buclucașe pe care cineva mi-a agățat-o de text. Nu pot să spun că nu m-a bucurat faptul, la momentul respectiv, dar observ că acest \"accesoriu\" constituie factorul decisiv în alegerea lecturării unui anumit text. Și asta, după părerea mea, nu e bine.
A, aș vrea să știu și eu cine mi-a clasificat un anumit comentariu drept \"off-topic\". Mă refer la cel postat lângă un text care mie mi-a plăcut, și care spunea atât: \"Frumos\".
Ca să lămurim problema, frumosul exprimat în comentariu nu eram eu, nu era autorul (care, dacă nu mă înșel, era de sex feminin), ci textul în sine. Dacă mie mi-a plăcut, dar am exprimat acest lucru într-un singur cuvânt, înseamnă că este off topic? Atunci aș vrea să știu și eu ce este ăla un comentariu pe topică. La ce se referă aceasta? Aveam impresia că la textul de care e atașat, dar se pare că m-am înșelat, sau, în cel mai bun caz, nu am reușit să îmi fac înțeleasă intenția. Probabil că e vina mea că, pe lângă faptul că mi-am exprimat părerea, nu am lăsat și unele \"îndrumări\" sau \"corecturi\" pe text, care pot fi clasificate \"on topic\". Faptul mă face să râd, și nu aș fi scris atâta despre el dacă nu eram chiar curios. Solicit lămuriri. Dacă e posibil, chiar din partea celui care mi-a clasificat comentariul drept \"off topic\".
A, pariez că ăsta va fi un nou comentariu \"off topic\"...
:))))

\"urlam,(...)dar nimeni nu mă auzea\".
oare așa trebuie să se întâmple? Și atunci de ce nu putem accepta?
nu, nu așa ar fi trebuit să evolueze lucrurile, alții au hotărât pentru noi, iar noi cică trebuie să ne supunem. De ce?
Ți-am scris mai mult la \"Vise Rele\"

Multumesc de trecere, multumesc pentru comentariu si aprecieri. Din cate am vazut pana in prezent, n-a \"interferat\" nimeni cu textul meu, asa ca este ok, chiar daca se afla in atelier. Pana la urma ce inseamna atelierul acesta? Eram putin nedumerit de valenta pe care sa i-o acord pana sa citesc comentariul tau. :) Asa ca trebuie sa-ti multumesc din nou!

Presupun că suntem o serie de persoane care stăm și așteptăm (din ce în ce mai nerăbători) următoarea porție de supă. Eu mi-am făcut un obicei, se pare (doar la tine!) să îți las semne de trecere. Probabil că sunt mulți alții care te citesc dar nu îți spun asta de fiecare dată. Nici eu n-aș face-o dacă n-aș crede (poate prostește) că orice comentariu în plus te face să vrei să mai scrii, îți arată că ai pentru cine.
Și cred asta pentru că în timp am început de multe ori să scriu \"lung-metraje\" și de fiecare dată m-am oprit pentru că nu mai găseam nici un sens. Mi se păreau stupide, inutile. Așa că poate nu este cazul dar vreau să te încurajez să continui. Îmi place. Chiar și primul episod, despre care mi-ai spus că \"nici eu n-as fi citit-o daca nu trebuia s-o scriu\". Deci, spor la treabă!

Încă o poezie chiar frumoasă. Nu vroiam să mă repet, dar n-am ce face. :)
N-ai mai scris de mult. Tot intru și verific, dar de aproape două săptămâni continui să mă \"dezamăgești\"...
Apropo, îmi scriai în raspunsul la un comentariu anterior că
\"Aș fi cea mai fericită, Dragoș, dacă într-o zi ai să-mi comentezi o poezie zicând că versurile mele nu te pun ”pe gânduri”, ci ”pe trăiri”.\"
Revin acum și îți spun că, din păcate, este imposibil, în primul rând datorită diferenței de sex - trăim altfel fiecare lucru care se abate asupra noastră - și în al doilea rând pentru că n-aș putea să trăiesc așa cum spui tu că simți. O relație, o iubire, o decepție (din ultimele două nu prea am \"gustat\" în ultima vreme) trec altfel prin filtrul meu, ești o \"prismă de sticlă\" (dacă mi-e permis să spun asta :) diferită de mine, datorită multor factori.)
Tot ce pot să fac - și îmi place - e să te citesc și să încerc să mă pun cât mai mult în locul tău. Îmi place să văd cum arată lucrurile de cealaltă parte a baricadei, nu ca să înțeleg femeia, pentru că e un concept atât de abstract încât nici măcar nu există (spuneam asta și pe undeva printr-ale mele), ci ca să te înțeleg PE TINE.
Îmi mai spuneai cândva, referitor la un alt poem de-al tău:

\"Privește-le ca pe niște stări - care mi-au aparținut (sau cărora le-am aparținut...) odată, și pe care acum încerc să vi le împărtășesc.\" Da, numai așa se poate, și cred că e vorba de un \"efort\" comun: al tău - să-ți pui cât mai bine în cuvinte trăirile, și al nostru, al cititorilor, să pătrundem cât mai bine în stările alea, dar numai din exterior, cumva, dacă înțelegi ce vreau să spun (nu știu dacă m-am făcut înțeles), să te simțim pe tine trăind stările alea, nu să le trăim noi. Dacă mie îmi place poezia ta, înseamnă că eforturile noastre au avut roade, nu că este bună sau rea, frumoasă sau urâtă. Nu știu dacă poți judeca obiectiv un text dar în ceea ce mă privește, îmi place cam tot ce ai scris.

P.S. Nu uita că în finalul răspunsului tău ai promis că revii!
:)

Bee-ee-eeton!, as putea spune daca as avea cu vreo 5 ani mai putin. Da\' așa mă rezum la un-mai-calm \"imi place mult\". Atât de mult încât am citit și prima parte, dacă îți vine să crezi. De obicei nu fac asta. Așa că aștept, ca și alții, se pare, o continuare. Multă baftă și spor la treabă!

Pentru DDR, alias Eric, primul care a citit rândurile de mai sus chiar după ce au fost scrise, acum 6 (șase. ȘASE???) ani. Și mai ales pentru vremurile alea în care stăteam până târziu în noapte, cântând Metalica și Conexiuni și Guns\'n\'Roses și Phoenix și toate prostiile...

Andrei, mersi pentru trecere si mai ales pentru comentariu. Ma bucur ca reusesc sa readuc la viata momente din vremurile care par acum, la lumina amintirii, mult mai lipsite de griji si mai frumoase decat sunt cele prezente. Cam asta e Dadi, personajul meu, si daca mai ai timp si rabdare sa mai treci, promit ca revin cat de curand cu un alt episod (sincer, e preferatul meu din cele de pana acum) din \"aventurile\" sale. Dupa cum ii spuneam si altcuiva, chiar daca vremea trece si noi imbatranim sau ni se pare ca ne maturizam, Dadi o sa ramana vesnic tanar, cu problemele si bucuriile lui, nici mai mari nici mai mici decat cele ale noastre, cei care trebuie sa ne zbatem pentru fiecare zi, pentru fiecare pachet de tigari pe care vrem sa ni-l luam, pentru a plati chiria, intretinerea, berea cu baietii si nu in ultimul rand, mancarea de zi cu zi. Chiar daca am, uneori, tendinta sa il consider superficial pe Dadi asta (care deja ma enerveaza pentru cat de bine poate sa o duca, desi nu cred ca el este in stare sa aprecieze frumusetea varstei si timpurilor asa cum o fac eu acum), are si el dramele lui, poate cu atat mai mari cu cat nu are alte probleme mai grave cu care sa isi bata capul.
Oricum, toate la timpul lor, nu? Sper sa nu te plictisesc (nici pe tine, nici pe altii) cu micile incursiuni in viata lui Dadi, si sa mai trec(et)i pe aici.

A fost primul cuvânt care mi-a venit în minte după ce am citit rândurile tale. Poate că scriu puțin cam târziu - ai postat textul de o săptămână - dar vreau neapărat să mă exprim față de el. Nu știu, poate îmi place atât de mult (atât de mult îmi place!) pentru că seamănă, ca formă, stare și subiect, cu unele dintre textele mele de la început - n-aș vrea, totuși, să-mi fac \"reclamă\" prin acest comentariu, așa că n-am să-ți dau titluri și nici citate de la mine.
Ca și tine (probabil) am momente în care împărtășesc aceeași idee despre Bătrânul alb, și îmi place la nebunie să o regăsesc pusă în pagină de altcineva și atât de bine. Nu stă în puterea mea (și cred că a nimănui) să judec obiectiv aceste rânduri, dar punctul personal de vedere țin neapărat să ți-l împărtășesc. Încă nu am aruncat ochii și pe celelalte texte ale tale, dar promit să o fac chiar acum!

Uite niște steluțe de la mine: ***** :))) Atâta pot...

Unul dintre puținele texte pe care am avut răbdare să le citesc până la capăt. Ceea ce înseamnă indubitabil că cel puțin mie mi-a plăcut. Și mie nu-mi prea plac multe lucruri, cu atât mai puțin ceea ce scriu chiar eu :(
Nu mă dau critic, nu fac aprecieri. Nu mă pricep. Știu un singur lucru, pe care l-am mai și scris. Că mie mi-a plăcut. Suficient.

Nu că ar conta prea mult, dar te-am descoperit \"consătean\" și asta m-a surprins puțin. Nu mă așteptam. Oricum, te citisem înainte să îmi dau seama de asta. Ceea ce înseamnă că orașul nostru de reședință nu m-a influențat deloc. Mi-a plăcut. De cele mai multe ori, este cam singurul lucru pe care pot să-l afirm cu mâna pe inimă. Nu mă pricep la comentarii pe text, nu am sugestii aproape pentru nimeni. Cum mi-aș putea permite? Sunt atât de mic, încât nu-mi permit să-mi sugerez nimic nici măcar mie. Dar vroiam să las un semn de trecere. Și să pun câteva întrebări. Mi se pare că poezia face referire la lucruri care ți s-au întâmplat, la care restu\' gașca nu prea avem acces. Am dreptate? Oare cuvinte ca \"rest-aurator-dregător\" și \"icoane\" să indice cumva vreun domeniu de activitate? Nu știu, întreb și eu. Ca profan, istoria și în special arheologia mi-au plăcut întotdeauna. Poezia în sine e simpăticuță, deși am vaga impresie că ar fi nevoie de unele clarificări ca să pot să înțeleg mai bine...

Mi-a plăcut sincer comentariul tău, cu atât mai mult cu cât mă așteptam la ceva de genul ăsta din partea unei reprezentante a sexului frumos.
Mi-a atras, însă, atenția \"imatur\"-ul pe care l-ai strecurat în rândul al doilea, deși sunt convins că la tine nu are nici un fel de polaritate, nici pozitivă, nici negativă (sper că nu mă înșel!!).
Probabil că personajul meu este imatur, dacă definiția imaturității este a vrea să \"te rostogolești fără să prinzi mușchi\". Dacă \"imatur\" egal \"curios din cale afară\", atunci este imatur. După cum spunea și Ducu Bertzi :))), odată cu trecerea anilor descoperi că ești tot mai sărac în dorințe (\"În dorințe-ncep zgârcit să fiu\"), nu vrei mai mult decât un loc călduț dar sigur. Personajul meu \"arde\", fuge după lumină ca și fluturii de noapte, vrea să descopere, să vadă, să simtă, să atingă. Dacă asta îl definește drept imatur, aș vrea să mai fiu și eu la fel. Pârâiaș învolburat de munte, știi? Instabil și nestatornic. Singurul lucru rău în atitudinea asta îmi pare, după cum am mai spus, faptul că în trecere rănești, fără să vrei, alte persoane care nu au știut la ce să se aștepte de la tine, care au vrut cu totul și cu totul altceva.
Ca și om, sunt ferm convins că \"fiecare sac își are peticul\", dar ca autor nu știu încă dacă personajul meu și-l va găsi aici. Acesta se află la o vârstă și mentalitate prea frumoase ca să \"îl omor\", să îl transform la final în om \"matur\". Cred...
Principalul meu scop a fost și este să arăt părțile frumoase ale \"fluturelui de noapte\", pentru că sunt multe, probabil și pentru că personal tânjesc după vremuri apuse...
Oricum, este unul dintre puținele adevăruri universale faptul că fiecare vârstă și statut \"socio-personal\" își au părțile lor frumoase. Eu vreau să mă axez pe asta.

Mulțumesc pentru comentariu (din nou) și, sincer, aștept momentul în care plozii-mi să își arunce jucăriile la coșul de gunoi

Cineva să șteargă un exemplar al acestui text. Mi-a făcut netul figuri și acum văd că l-am înregistrat de două ori. Și acest comentariu, dacă se poate...

hai, mai ia-o inca o data pe aratura si spune-mi, in proza si in cuvinte simple (ca sa inteleg mai usor) cum o iei tu pe aratura, de ce si cum te manifesti.

poate campurile noastre arate se invecineaza...

marfa. mai ales ca la capitolul muzica avem (s-ar parea) preferinte comune. si asta nu e putin lucru. :)
in fine, nu prea obisnuiesc sa comentez lucrarile altora, dar...
imi place.

de fapt, ti-am citit poezia si nu am inteles nimic.
alaturari interesante de cuvinte, neobisnuite, si atat.
oi fi eu mai prost de felul meu... asa-mi zice si mama cand se supara pe mine.
si totusi, pentru noi, astia mai de jos,
ai vrut, intr-adevar sa spui ceva prin poezia asta, sau doar ti-a placut cum suna?
as fi curios sa vad ce ai vrut tu sa zici, si ce au inteles cei care iti lauda creatia. doar asa... fara sa fiu rau.
no hard feelings, man. daca crezi ca poti. in fond, nu critic nimic, doar intreb, si eu, ca omul care isi ridica palaria si se scarpina in frunte.

Nu stiu daca ai auzit vreodata de formatia \"SPARKS\". Ei aveau la un moment dat un album intitulat \"GRATOUITUS SAX AND SENSLESS VIOLINS\". Cam asa e si cu textul tau... Dar, cam asa e si lumea toata. Fara sens. Cel putin, eu ma chinuiesc de ceva ani sa-i gasesc unul si nu reusesc.
\"Fericiti cei saraci cu duhul\"...
Poate la ora asta nici afirmatiile mele nu au nici un sens. Cine stie?
Dintre toate, singurele realitati concrete mai sunt fumul tigarii si gustul de rahat din gura, dupa vinul din seara precedenta. Halal realitate!
Dar textul chiar imi place. Poate asteptam de mult asa ceva pe site-ul asta. Parca...

Mersi, \"man\"!
Problema e cu memoria. Daca as putea-o inhiba, cumva. Totul mi s-ar parea normal. Asa cum mi se pare in majoritatea zilelor. Problema sunt restul...

He, he! Nu suntem cu toții puțin din bătrânica aia? Eu, cel puțin, m-am recunoscut imediat. Mi-am reamenajat locuința. Doar că nu m-am dus la chioșc, am dat chef. Scopul, însă, era același. SÃ MÃ LAUDE LUMEA, și să-mi laude apartamentul!!! And it felt good!
:)))