Poezie
Înapoi întorcându-se, invalizii
spiritualitate
1 min lectură·
Mediu
Mă întorc în același zâmbet pripit,
nebunia-i nocivă
și-n vorba unui neam părăsit
arene de zgomot tulbură seara.
Alint broasca ușii scăldată în razele verzi,
inutil mă încarc cu pietrele
moarte,
și-n praful luminii, cu-n zâmbet de fiară.
Când iubești o mână bolnavă,
te pierzi în același elogiu
de tremur trecut,
să crezi în ce ți se spune prea lesnele sens?
Nebunia-i nocivă
și-n praful trecutului
ai vrea să te-n torci.
001.023
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Silvan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Silvan. “Înapoi întorcându-se, invalizii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-silvan/poezie/14163800/inapoi-intorcandu-se-invaliziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.