Căutare

Katsue Kitazono sau Katue Kitasono (n. 29 octombrie 1902, d. 6 iunie 1978) s-a născut în județul Watarai din provincia japoneză Mie, mai exact în actualul oraș Ise (tot aici a și murit). A urmat studii în economie la Universitatea Chuo. Ca reprezentant al mișcării avangardiste, se alătură revistei \"Ge gimu gigamu pururu gimu gigamu\" și revistei \"Shi to shiron\" (\"Poezie și poetică\"). Din 1947, redactor al celebrei reviste \"Vou\". Printre volumele pe care le-a publicat se numără \"Albumul alb\", \"Colonie tânără\", \"Insula cactusului\", \"Viorele de foc\", \"Ouă tari\", \"Ploaie neagră\", \"Focul negru\", \"Distanțe albastre\", \"Lămâia amiezii\", \"Cutia cu aer\", etc.

4 poezii, 0 proze

Aurora Cornu

Aurora Cornu (n. 6 decembrie 1931, Provița de Jos, jud. Prahova) este o poetă, prozatoare, critică literară și actriță româncă. A fost soția lui Marin Preda timp de patru ani. În anii '60 s-a mutat la Paris. Opere * Studentă. Poem, Editura Tineretului, București, 1954 * Distanțe. Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1962 * La déesse au sourcil blanc‎, 1984 * Romanian Fugue in C Sharp. A Novel and Nine Stories, 2003 * Fugă spre centru, Editura Albatros, București, 2005 (traducere de Radu Paraschivescu) S-a nascut in comuna Provita de Jos, judetul Prahova, intr-o familie de agricultori. Este o persoana care iradiaza o rara noblete. Are un aer suveran, fiind, in acelasi timp, o doamna foarte generoasa. Raspandeste siguranta omului incercat, care si-a dominat destinul, lasandu-l totusi sa isi faca mendrele. A trait o viata palpitanta, iesita din comun, din care a iesit invingatoare prin credinta si literatura. Apartine generatiei lui Nicolae Labis, cu care a fost colega la...

1 poezii, 0 proze

Mario Vargas Llosa

Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...

11 poezii, 0 proze

Aetnis Sorin

1986-1991 Studii de licenta la Universitatea Transilvania din Brasov, in domeniul Electrotehnicii, specializarea Automatizari Industriale, 2004-2007 Studii doctorale in domeniul Stiinta Calculatoarelor, domeniul Sisteme de Localizare la mare distanta a Navelor

1 poezii, 0 proze

anca codrea

Poeta, prozatoare, traducatoare. A publicat poeme in Fracturi, proza in Timpul, Tiuk, Familia. Primul roman, Madame van der...undercover, a aparut in 2006 la o editura din Franta si a fost loansat la Ambasada Romaniei din Bruxelles. Dupa o studentie la Bucuresti, am aterizat intr-un punct de unde Parisul, Amsterdamul si Londra sint de vizitat la aceeasi distanta: 200 km. Deocamdata n-am ajuns un robot(din cauza anenatizarii si globalizarii)si sint mandra de asta mai mult decat de diplomele obtinute pana acum. Primele carti in limba romana: un volum de povestiri, Nu-ma-uita si un volum de versuri, Ultraviolet, aparute in dec 2007 la editura Lumen. Cu o prefata de Liviu Antonesei. Volumul Nu-ma-uita va fi reeditat cu sprijinul Ministerului Culturii.

52 poezii, 0 proze

Camillo Sbarbaro

S-a născut la S. Margherita Ligure la 12 ianuarie 1888 și a murit la Spotorno la 31 octombrie 1967. Studiază greaca și latina. Lucrează mai întâi în industria siderurgică la Savona, apoi devine profesor de limbi clasice la Genova (unde rămâne până în 1951). Se ocupă în paralel cu studiul lichenilor, fiind recunoscut ca un specialist de faimă internațională în această direcție de cercetare. Colaborează la „Riviera ligure”, „Voce”, „Lacerba” etc., păstrându-se la distanță însă de grupurile literare. Din 1951 se retrage împreună cu sora sa la Spotorno unde va locui până la moarte. A tradus din tragicii greci și din prozatorii francezi din secolul trecut. Primul său volum de poezii, Résine, apare la Genova în 1911. Se afirmă însă cu Pianissimo (al cărui titlu îi va fi sugreat de muzicianul Giannotto Bastianelli), publicat în 1914 la Florența (în colecția revistei „Voce”) și primit favorabil de Boine și Cecchi. Urmează două volume de proză (Trucioli, Vallecchi, 1920 și Liquidazione,...

1 poezii, 0 proze

Any-Mary Dina

Mă numesc Any-Mary Dina. M-am născut, crescut, trăit în România până în urma cu 6 ani, când am părăsit pământul natal stabilindu-mă în India. Fiind departe de casă, pentru a păstra comoara limbii noastre am reînceput să scriu, scrisul fiind o pasiune veche. Astfel, am făcut să dispară distanța dintre India și România.

1 poezii, 0 proze

Paul Guimard

"Miezul omului este solid, tare, poate chiar invariabil. Dar ceea ce face el depinde cam 99% de hazard. În linii mari, noi suntem cei care decidem, suntem liberi. Dar în privința bunurilor vieții, hazardul are de spus mai multe decât noi", a afirmat Paul Guimard (1921-2004), într-o convorbire memorabilă cu Jacques Jaubert. Ideea stă la baza a trei dintre cărțile lui cele mai citite: romanele Strada Le Havre (1957, Premiul Interallie), Ironia soartei (1961) și Bunurile vieții, best seller din 1967, care obține Premiul Librarilor și este imediat ecranizat, cu Michel Piccoli și Romy Schneider în rolurile principale. Paul Guimard a debutat ca jurnalist. Primul sau roman, Les Faux Freres (1956), obține Marele Premiu pentru umor, dar consacrarea literară vine abia după cărțile "serioase". În 1981 și 1982 este chemat la Elysee și face parte dintre apropiații lui Mitterrand. Se va distanța de acest episod printr-o altă frază rămasă celebră: "Singurul meu regret este că n-am obținut, în timpul...

1 poezii, 0 proze

Ioana Stanciu

poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.

5 poezii, 0 proze

Mondea Adrian

un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...

245 poezii, 0 proze

distanță în alb

de silvia caloianu

nimc nu mi se referă simt o căldură tipică somnului într-un sloi de gheață într-o scoică masivă de gheață lângă un vis alb fragil nu îl ating mă uit la caii săi zburându-și lin coamele ca o potcoavă...

Nu-ți voi fi mireasă

de Maria Prochipiuc

mă îmbrăcasem nu de mult în albastrul cerului așteptând să vii cu zurgălăii iernii târzii într-un sfârșit de Făurar atunci când flăcările s-au transformat în scrum și orele au devenit stânci...

Cântecul necălătorului

de Maria Prochipiuc

23.06.2006 ora 13.00 - e o dată în calendar, o dată ce pentru unii poate nu are nici o importanță, pentru alții, poate fi ziua în care au de luat o decizie, apoi câți nu se nasc și câti nu părăsesc...

ProzăAtelier

Jurnal- (salonul 9)

de Burlacu Ioan

Priveam prin geamurile boierești ale salonului, ridicînd uneori ochii din cartea pe care o citeam fără să țin cont de ordinea paginilor sau de faptul că deja le citisem. Nici timpul nu mai avea...

Utilitati in inutilitatea existentei unora

de Anisia Mădălina Sara Trandafir

Cat? Desigur nu mult In alta distanta colorat cu Undita asta, desigur, desigur, desigur. Atata ramasese rosu in alb Fara relevanta antinomica A boului transformat in pseudotaur Dementul prezis de...

Noapte despletită...

de Liliana

Mă-mbăt de noapte Prin setea de tine Când șoapta se pierde Alb trubadur În taine răpuse de necuprinse rime, Și totul se strânge pe ciot de învieri, Mă străpunge albastru Setea risipei În brațele tale...

Noi

de Alina Manole

Tu Locuiai în ziua în care lumina subția cerul precum echinocțiul zborul păsărilor de toamnă. Îți scriam numele, te îndepărtai, lumina aluneca peste litere, între noi se aduna liniștea, o zăpadă...

răspunsuri cubice

de Ioana Camelia Sîrbu

la dorul meu răspund(e) nevoia disperarea decadența te citesc printre toate întrebările despre sâni coapse păr piele ceva mi te răspunde în cuvinte cu vifor sacadat pe respirația silabei la inimă...

2 Septembrie

de Maria Prochipiuc

Numele acestei zile poartă diferite forme: culoarea mării întruchipând privirea peste arșița acestei veri, sensibilitatea unora ascunsă dincolo de cuvinte interiorizând gesturile, mimând sentimentele...