Mario Vargas Llosa

Am citit pentru prima oară Lupul de stepă când eram aproape un copil și un prieten mai mare, pasionat de Hesse, mi l-a pus în mână, presându-mă să-l

I Parabola teniei Dragă prietene, Scrisoarea dumitale m-a emoționat, fiind¬că prin ea m-am văzut pe mine însumi la vîrsta de

Pentru Luis Llosa Urda, aflat acum în lumea tăcerii, și pentru kenkitsatatsiria machiguengas. I Venisem la Florența ca să mai uit

E oare atât de îngrozitor să fii elvețian? Citind câțiva autori contemporani din această țară, s-ar părea că nu există coșmar mai sinistru ca

I — Grrijania și anafura mă-sii! — bolborosi Lituma, simțind că-i vine să vomite, în ce hal te-au lăsat, măi sfrijitule! Băiatul era în

Dragă prietene, Scrisoarea dumitale m-a emoționat, fiindcă prin ea m-am văzut pe mine însumi la vîrsta de paisprezece-cincisprezece ani, în cenușia

Lui Jose Maria Gutierrez II y a des hommes n\'ay ant pour mission parmi les autres que de servir d\'interme\'diaires; on Ies franchit comme des

Ìàðèî Âàðãàñ Ëüîñà Ïîõâàëüíîå ñëîâî ìà÷åõå 1. Äåíü ðîæäåíèÿ äîíüè Ëóêðåöèè  äåíü ñâîåãî ñîðîêàëåòèÿ äîíüÿ Ëóêðåöèÿ íàøëà ó ñåáÿ íà

I – Äðàòü ìåíÿ â ëîá, – îäîëåâàÿ ïðèñòóï äóðíîòû, ñêàçàë Ëèòóìà. – Îòäåëàëè íà ñëàâó. Òåëî þíîøè, ïîâåøåííîãî è ïîñàæåííîãî íà îñòðûé ñóê

 òîò ãîä, êîãäà ê íàì â êîëëåäæ Øàìïàíüÿ ïðèøåë Êóýëüÿð, ìû – íåóãîìîííûå, áåñïå÷íûå, óïåðòûå, ëþáîïûòíûå äî âñåãî îãîëüöû – åùå íå êóðèëè,

* * * Ñòîèëî õðóñòíóòü âåòêå, èëè êâàêíóòü ëÿãóøêå, èëè çàäðîæàòü ñòåêëàì â êóõíå, óòîïàâøåé â çåëåíè, – è ñòàðè÷îê ïðîâîðíî âñêàêèâàë ñ