"cuvinte în scară" – 20196 rezultate
0.03 secundeMeilisearchLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
Nicolae Ionel
Nicolae Ionel s-a născut în 1944 la București. Șc. primară Domnești-Tg., Vrancea; gimnaziul Adjud; liceul „C. Negruzzi” Iași; Univ. „Al.I. Cuza”Iași, Filologie. 29 de cărți de poezie, 4 de teologie, 3 de folclor, 5 piese de teatru, 15 cărți de traduceri (tragediile lui Shakespeare, Vergiliu Operaomnia, Kleist, Psalmii, Basho, Igor etc.). Referințe critice: Al. Protopopescu, Regman, Doinaș, Grigurcu, Steinhardt, A. Pantea, Ștefania și Marin Mincu, Paleologu, LuciaCifor, N. Mecu, Dan Ciachir, Monica Lovinescu, Valentin Silvestru, Sorin Antohi, Ion Negoițescu. Cărți publicate: Cuvînt în cuvînt(1972) Poezii(1979) Calea vie(1984) Scara de raze(1990) Carul mare(1991) Vederea(1991) Prezența(1996) Răsăritul chipului(1998) Nume pe ape(2003) Umbra miresmei(2005) Drumul spre nume(2005)
4 poezii, 0 proze
Stăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Andrea Sofronie
Nascuta in Satu Mare, in primul an – 1990. Sunt eleva la un liceu din Rm Sarat. Nu zic vorbe mari. Dar stau aproape de cuvinte si le intreb de ele si de noi. Am debutat in Revista de experiment literar “Feed Back”, an II, nr 11-12, 2005 Aici nu gasesti părți din mine Sunt chiar eu Întreagă Rotundă Aproape o lună Cu fața umbrită de munte și lumină... myreallity@yahoo.com http://missteq.blog-u.net
16 poezii, 0 proze
Noica Rafail
Parintele Rafail Noica Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare). La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În...
2 poezii, 0 proze
George Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
Mihail Crama
(pseudonimul lui Eugen Enăchescu Pasad) s-a născut la 01 ianuarie 1923 s-a stins din viață la data de 16 aprilie 1994 Mihail Crama (1923-1994) este cunoscutul premiant al Fundatiilor Regale (Decor penitent, 1947) si al Academiei Romane, Premiul Mihai Eminescu pentru antologia Imparatia de seara, 1979, care include volumele de versuri aparute anterior: Decor penitent, 1947, Dincolo de cuvinte, 1967, Determinari, 1970, Codice, 1974, Ianuarii, 1976 si ciclul inedit Decor penitent II, volum reeditat si in editie bilingva (The realm of dusk, 1984). Publica, de asemenea, volumele de versuri: Trecerea, 1981, Dogma, 1984 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1985), Intrarea in legenda, 1990. Postum, ii apar volumele Copil la Curtile Romane, in anul 1995, si Cina cea mare, in 1998. Poetul a fost si autor al unor romane de inspiratie autobiografica, Singuratatea din urma, 1986, si Calator spre portile asfintitului, scris intre 8 aprilie 1988 si 4 decembrie 1991, ramas pina astazi...
8 poezii, 0 proze
Lorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
GETA NEDELCUU
Autobiografie Ne-am născut în zi de vară, Eu și a mea surioară Două gemene frumoase Și foarte gălăgioase. Părinții erau săraci Viață grea... n-ai ce să faci... Foarte greu ei ne-au crescut, Dar ne-au iubit foarte mult! Gingașe ca două flori, Eram ale lor comori. Răsfățate și iubite Și cu mult drag îngrijite. Doar că, într-o zi de vară, Nori negrii se adunară Prevestind parcă ceva, Groaznic, că se va-ntâmpla. Ca un prunc neprihănit, La șase luni a murit Scumpa, surioara mea, Pornind tristă spre o stea. Câtă jale, ce durere! Dar, Domnul le-a dat putere Și după un an jumate Mama, mai naște-un frate. N-a ținut mult voia bună, Că-a murit la... doar o lună. Altă tristă-înmormântare, Altă mare supărare... Domnul nu i-a părăsit, Ruga lor le-a îndeplinit Și, după doi ani... în fine, De la spital mama vine, Cu draga mea surioară Frumoasă .. din cale-afară! Bună, cuminte, deșteaptă Urcă treaptă, după treaptă; În viață, în căsnicie, Mamă bună și soție! Azi, suntem la casa noastră, Prin strădania...
25 poezii, 0 proze
Chepeneag Valentin
Daca cineva care rosteste cateva cuvinte in plus este dispretuit de cei din jur, atunci acela nu pot fi decat eu! Valentin!
20 poezii, 0 proze
cuvinte în scară
de ana sofian
era dimineață păsările se certau pe firimituri le uitase Dumnezeu pe o creangă și pe mine în întuneric ele se certau eu mă împiedicam de mine și de dimineață și de metallica aruncată pe un vinil cum...
Ana
de Emma Greceanu
Privind în urmă, peste ani, Ana nu va putea înțelege ce anume din toată învălmășeala de evenimente ce s-au petrecut atunci, a determinat-o ca într-o clipă să-i simtă pe toți în jur niște străini,...
Teze despre zilele faste
de Marta Petreu
În vecinătatea durerii teroarea are bot de lapte Îți fac confesiuni (mici capricii lichefiate ca un creier mort): toate învelișurile-s utile miopia mea matinală rochia apretată ca o zi copilăriei Da...
Gheorghiță II
de Bogdan Patrulesei
Într-o dimineață de iunie, Gheorghiță se trezi, se spălă pe ochi și, fără să știe că începând cu acea zi, viața lui va face o cotitură bruscă, porni spre școală cu pași târșiți. Se simțea de parcă...
înălțare în pahare
de Vasile Munteanu
pe diavol! bătrâneee blestem și mă tem c-a putrezit în noi iisus mânjit în floare cum altfel se-nțelege mândria ce ne poartă pierduți între cuvinte mercurul unei inimi străpunse de răcoare înfig în...
1. Alice in tara fagaduintei
de Adrian Ben
Lucram de noapte in aripa veche a spitalului si ma cazneam rau cu o scorpie de sora sefa care nu ma lasa nici sa mor. De cate ori ajungeam inapoi cu respiratia taiata ma privea cu dispret si...
O zeamă de... cuvinte (42)
de Mihai Cucereavii
* Mai întâi a fost Cuvântul (planul) Zeului. Apoi aterizarea lui… Adam și Eva. * Omul plânge ca să se răcorească. Și Natura face același lucru - când plouă. * Bărbatul și soția – condei în călimară....
pvc suicide
de Vasile Munteanu
cuvinte în exces cuvinte cu oameni pe wc sau printre stări înalte se-aude: pleosc! e ceasul – cade în pestilențialul meu interior murim încet călcându-ne pe urme iubim prea mult deloc sau alandala...
pod de doua coroane peste musuroi
de Ioana Barac Grigore
cobor pe scara de incendiu in padurea cu sageti indicatoare port bascheti cu talpile rosii si punga de plastic transparent se umfla in vantul din zarile patru cu tot cu cotletul cu os si proteza cu...
passe-partout & aer condiționat
de Vasile Munteanu
EnteR în muzeul literaturii fețele criticilor seamănă cu borcanele de gogonele verze gogoșari castraveți ba chiar și-un pepene vărsat de vânt comori de apă_sare & oțet tăinuite pe insula din inima...
