Chepeneag Valentin

Istoria prieteni, s-a scris pe colti de munte, Pe stancile batrane batute-n dungi de-o apa Cu litere de aur, le sta azi scris in frunte Batranilor vremelnici, ce-au putrezit in

Am ascultat la toti si toate, cate-ati spus. Si-am tot tacut intruna, privindu-va mereu, Imi e putin rusine, sa iau cuvantul eu, Cand pe aceasta masa, nimic eu nu am pus. Dar ce sa pun? De

Cu voci neinsemnate inca, Sopteam azi-noapte lunii pline Sa faca vraj, sau alte trucuri Si sa te-aduca langa mine. I-am spus si vantului salbatic, Ce poposeste pe coline, Ca sa te ia,

Ieri, inainte de a ne naste, Eram un Gand! Eram mai fericit, mai vesel si cu multi prieteni pe langa mine. Traiam si ne jucam intr-o lume a noastra, O lume in care nu am simtit tristetea si

Parca ieri, cantam un cantec. In cor cu pasarile lumii, Azi, nu mai vad cantand pe nimeni In plus, ne huiduie nebunii. Parca ieri, zburam cu ulii. Dar azi, nici ulii nu mai zboara! Nici

Tu n-auzeai cum pomii grei trosnesc Si cum zapada fremata mereu? Soptind la stelele ceresti, ca eu, Vroiam sa-ti spun in fata: Te iubesc! Tu n-ai simtit cum ochii mei de gheata, Pintre

Ieri, am fost arestat, pentru ca am rupt o floare! Azi, am fost condamnat, pentru ca aceea floare, a murit, chiar intr-o vaza plina cu lacrimile unei femei. Maine, sunt sigur ca la Tribunalul

Doamne! Prin desertul negru, mi-am pierdut cuvantul, Graiul meu de-a spune, Tata te iubesc! Tot strigand la Tine, imi raspunde vantul Singurul prieten semn ca mai traiesc. Azi! Sunt mut

Femeia-i o coasta de drac! Un fulg de zapada la rece, Un vis efemer care trece, Spre apa albastra, din lac, Spre muntii imensi, care tac, De frica sa nu ii blesteme, Femeia! Ce poarta pe cap

Sus in muntii Tatra, pe o stanca mare, Un soldat roman este grav ranit; Plange ca e singur, cheama ajutoare Nimeni nu-l aude! Toti l-au parasit. Sangele-i se varsa, puterile-i mor Si privind

Din munte în munte suind, S-ajungem române la tine, S-auzi cum poporul meu vine, Din suliți și arcuri grăind. Ne-ați luat chiar și morții din văi! Acum ne întoarce iar dorul Și mândrii vom

Am inceput sa mai sper la viata noua Si sa mananc la masa doar pamant; Iar dimineata paru-l spal cu roua, Si-apoi mi-l usca-amarul ca un vant. Neputincios si singur mai sunt

Din ultima ulcica de pamant Care s-a spart si ea de batrnete, Cuvinte pentru-o calda tinerete S-au tiparit pe chipul vostru bland. Cuvinte fara sens in minte-mi vin. Si-as vrea acum, sa

De-am fost ieri mai tanar, batran mai sunt azi! Ca viata ne trece ca vantul, Te scoli in picioare, dar tot ai sa cazi Cu bratele mari acoperi pamantul. O viata-am cantat azi n-am sa mai

Lui Nutu De-as fi langa tine, ti-as spune ce cant. Dar eu sunt aici iar tu esti departe, Un munte ne leaga un râu ne desparte: Distanta e mare, din cer la