"cine să fie pe cale de dispariție" – 20184 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
RCRamona Crangasu
Sunt cine nu esti tu si cine nu si`ar dori el sa fie. Inconfundabila, cu amprenta personala mereu in buzunare, culeg informatia si experienta de pe unde pot. Atata vreme cat informatia si experienta ajuta la construirea unui nou brand. Brandul meu. Admir oamenii talentati si ambitiosi, pe care fac tot posibilul sa ii adun in jurul meu.Analizez, rationez, respir. Nu sunt cu nimic mai speciala decat tine sau ei. Sunt eu. Sunt suma viciilor si valorilor personale, pe care incerc sa le tin in echilibru. Fragil. Citeste`ma si iti dai seama de restul.
4 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
JCJohn Robert Colombo
Raspunsuri anticipatorii Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au rima 1.Au rimat pina cind cineva a izgonit cuvintele care rimau. 2.Absolut toate combinatiile de rime sint de nefolosit. 3.Daca doriti rime,puteti gasi un milion de poeme rimate,in engleza(studentii si-ar afla o indeletnicire placuta insiruindu-le pe toate intr-un lant.) 4.Grecii se abtineau sa rimeze si romanii la fel. 5.Rimele se potrivesc pentru song,nu pentru poeme si-n zilele noastre e mai greu sa nu rimezi. 6.Lumea nu rimeaza,atunci de ce ar rima poemele mele? Pentru care motiv cele mai multe poeme ale mele nu au sens. 1.Cele mai multe poeme oricum nu mai au sens. 2.Arta obisnuia sa fie furibunda,facind ordine,acum e furibunda pentru a face dezordine. 3.Indatorirea poeziei nu e de a da un anumit sens,ci de a reface un anumit sens. 4.Sensul mai exista inca,dar in zilele noastre il deslusesti printre rinduri. 5.Totusi zarim lumea si ca intr-un delir,idealurile noastre. 6.Ele au un sens neobisnuit,ceea...
2 poezii, 0 proze
emil cosgarea
M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...
1 poezii, 0 proze
Lia Dumitriu
Dacă ei nu s-ar fi iubit o vreme, nici n-aș fi fost. Dar sunt. Port pe brațul stâng ‚urmele’ copilăriei, acoperite cu brățări de argint. Sa fie... vreo 16. De brățări zic. Urme?... Cine mai are vreme a număra! Și de ce! Ce mai port? Tăceri, liniști, așteptări și o pasăre ce țipă uneori.
50 poezii, 0 proze
TMTudorache Maria-Mirabela
Traind intr-o lume aproape imposibila, incerc sa ma desprind de Mirabela cea de toate zilele.Poate ca multi nu sunt satisfacuti de cum Dumnezeu sau mai stiu eu cine i-a creat.Si eu am cateva nemultumiri, asa ca am ales a creez o noua Mirabela, o Mirabela pe gustul meu. I-am bagat in minte ca puterea nu exista, nu majoritatea trebuie sa decida, banul este o scuza penibila, iar tot ceea ce conteaza in viata e iubirea. Se pare ca nu a trebuit sa ma chinui cu ea. A inteles singura. Cu asta e mai speciala decat toti. Chiar si decat toate rudele si familia ei. A cochetat cu fotbalul, handbalul, baietii, matematica si teatrul, dar partea creativa i-a pus capac. Asa ca nu are decat sa se dedice aproape in totalitate scrisului (poezie, proza si piese de teatru). Dar...a intalnit iubirea(acum pe cea reala). O sa iubeasca, o sa scrie si o sa fie fericita, avandu-le pe amandoua. E tot ce si-a dorit. Cat despre ceea ce scrie, nu tot este adevarat. Doar iubirea conteaza...
10 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Baltan Adrian Claudiu
Sunt tanar, am 18 ani. Inca de mic scriam poezii, dar acuma am lasat-o mai moale, scriu doar cand am pentru cine sa scriu. Am intrat in aceasta comunitate doar pentru a-mi prezenta putinele texte, si pentru a descoperi la randul meu alte texte noi.
1 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
cine să fie pe cale de dispariție
de Ottilia Ardeleanu
ador pădurea peste drum de ochii mei îmi dă viață observ un lup în curte nu știu cine l-a dat afară din pădure de câteva nopți mă păzește să nu mă atace alte jivine sau să mă sfârtece când va prinde...
Noi, acarienii și restul lumii
de Alina Manole
Stătea întinsă pe patul cu așternut din flori de cireș. Le pictase în sidefiu, cu o pensulă subțire, întinsese cearceafurile pe două sârme, le prinsese cu cleștii de argint din zodia apei și le...
Dicționar explicativ ale ideilor (mele)
de Ionelia Tugui
Absurd – concept creat de fiecare după bunul plac, legat inflexibil de etică întru dezechilibrarea raportului posibil/imposibil din lume. Motivul pentru care unele lucruri sunt declarate ca fiind...
Monștri îmbrăcați frumos și cu fontițe roz
de Oana Izbașa
Văd oameni urâți iubindu-se... văd bucăți de carne învelite în bucăți de pânză împachetate-n bucăți de beton și fier. Cică fac dragoste. Cică se iubesc. Adevărul e că sunt urâți și-atât. Sunt urâți...
Cenaclul Agonia.ro – 28 octombrie 2006
de Ela Victoria Luca
Sâmbătă, 28 octombrie 2006, la ora 14.00 , Cenaclul Agonia se va continua în același decor al „artei boierești”. Discuția se va desfășura en detail , moderată de Felix Nicolau. În program vor fi...
Necredința noastră cea de toate zilele...
de Victor Potra
Suntem într-un joc inegal în care de o parte a liniei se înghesuie apologeți bătându-se pe crucea ce la dă dreptul să spună inepții sub acoperirea credinței, iar de partea cealaltă e gol. Oamenii...
Bărbatul la 40 de ani
de Stefan Doru Dancus
126. Nu-i ușor să trăiești între acești iremediabil anihilați, odată ce ai 40 de ani, devin plictisitori pentru că nu te cred – unul ca tine nu poate la infinit avertiza și ei la nesfârșit a-și boci...
până nu trece sensul
de Daniela Luminita Teleoaca
voiam să scriu despre fereastra aceasta dar ea nu este decât o fereastră un termopan anost cu miros de chimicale de atâtea ori m-am lovit în plasticul ei mi-e indiferent cât de mult cât de puțin este...
Remember
de Cristian Mihnevici
Într-o zi, sub masca mea de auto-exilat în Insula Iubirii și-a făcut loc Dan Puric ( carte primită-n dar de la Cea cu ochii verzi). Hmm.. și fără de rușine îmi spune în față că aparțin unei specii pe...