Căutare

e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..

9 poezii, 0 proze

T.S. Eliot

Thomas Stearns Eliot (26 septembrie 1888 – 4 ianuarie 1965) a fost poet anglo-american, dramaturg, critic literar. S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood, guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea. După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei...

26 poezii, 0 proze

Andrei Dobrowensky

2 octombrie 1976:lumina, mersul,cuvantul,scrisul,caderea in poezie,ramanerea. Despre mine numai știme... doar geneze și alte crime. Ca și cum aș fi cuvânt trăiesc, ca și cum trăiesc cu vânt,șoptesc decăderile în gând.

68 poezii, 0 proze

iulian vadean

...nu-mi plac lucrurile de vazut...ascult muzica de mirosit si ma inchin unghiurilor... imi place sa cred ca exista fosnetul ierbii in crestere... borcanul cu sare din peretele casei ocnasului... ideea de zbor vertical si caderea totdeauna-n picioare... picioarele mele pe picior de plecare... caini manjiti cu sangele sorei mele... tristetea de a nu ma vedea murind... neputinta omului de a nu se naste... tu... eu... noi...

19 poezii, 0 proze

isache GABRIEL

Intr-o zi calda de vara,pe 25.06.1984 simte primele raze afara in lume... 1991 caderea frunzelor aduce intrarea in primii ani de scoala in Iasi

11 poezii, 0 proze

Popescu Gillda Magdalena

Nascuta la Craiova in August 1975, membra a Cenaclului Tradem / Lic. Nicolae Balcescu (actual Carol I) din Craiova (1990-1994), absolventa a Facultatii de Stiinte Economice din acelasi oras (1998). Dr. în REI, dom. Transporturi Int'ale (ISE Craiova - Sept.2005). Volume de poezii publicate: 1. "Încă o noapte de dor" - Stoian Gillda, Ed. Agora, Craiova 1997. 2. "Dor de tine" - Stoian Gillda, Ed. Nomina, București 2010 (Se poate cumpara de aici: http://www.nominalex.ro/94,dor-de-tine-(gillda-stoian).html, http://www.pro-librarie.ro/autor/gillda-stoian--i1539, http://www.manuale-scolare.ro/autor/57621/Gillda-Stoian) Poezia mea de suflet: "CÃDEREA ÎNGERILOR"

79 poezii, 0 proze

Victor Hugo

Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 - d. 22 mai 1885) a fost un poet, dramaturg, romancier și uneori pictor, de origine franceză. Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute pot fi numite Mizerabilii și Notre-Dame de Paris. Victor-Marie Hugo a fost al treilea și ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) și Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea Franche-Comté. Deși a locuit în Franța, cea mai mare parte a vieții lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat și a locuit în Belgia, în Jersey și Guernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea și revenirea Primei Republici și apariția primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, monarhia burbonă a fost restaurată. Tatăl lui...

58 poezii, 0 proze

Otto Rene Castillo

In condițiile tragice ale anului 1954, un adolescent, încă elev de liceu, dar participant activ la luptele politice din țara sa, Guatemala, este nevoit să ia drumul exilului. Avea abia 18 ani și îl chema Otto Rene Castillo. L-a primit plină de dragoste și înțelegere, Republica Democrată Germană astfel numită până la căderea zidului, unde tânărul surghiunit a studiat literatura și cinematografia. Reântors în Guatemala, țara lui de baștină, se reâncadrează în rândul acelor Fuerzas Armadas Rebeldes implicându-se la instaurarea unui regim al moralei și echității sociale. Rănit în luptele de guerillă, este torturat în chip sălbatic și asasinat mișelește în luna martie a anului 1967. In rest, biografia lui se descifrează cu intensitate din versurile în care și-a nemurit sufletul, fiind cum însuși zice “văduv de lume” la o vârstă când alții își fac încă mari planuri de viitor, prea devreme smuls dintre cei vii. Ne rămân de la el poemele din volumul “Jertfa sărutului”, versuri de o gingășie...

3 poezii, 0 proze

Scarlat Callimachi

Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București - m. 2 iunie 1975, București) este un scriitor român în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost licențiat în drept și a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul și altele. A fost redactor-șef la revista Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani. În 1933 a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului. Opera Frunze, 1920 Tăceri imobile, 1921 (copertă și ilustrații de Dall Zamphiropol) Alb și negru, 1927 Erotice, 1933 Octombrie 1917, Colecția Orizont, București, 1946 (cu un portret și două desene de Aurel Mărculescu) Căderea Babilonului, E.S.P.L.A., București, 1956 Un călător prin U.R.S.S., Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1960 Ritmuri de clopote, Editura pentru Literatură, București, 1968 Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi_(scriitor)

5 poezii, 0 proze

căderea II

de Negru Florin

nebunia pentru mine e ca o glumă proastă mi s-a oferit gratuit odată ce am lăsat în urmă sufletul șters al dumnezeului vostru/ de atunci mă trag tot mai aproape de oameni brațe kilometrice se întind...

căderea III

de Negru Florin

ucide-mă cu riscul de a-mi descărna și ultimul cuvânt de dragoste am văzut ce se află dedesubt spre sfârșitul căderii zidurile calcaroase întunericul cel mai profund ca înainte de ivirea zorilor o...

Noaptea Nunții

de ovidiu cristian dinica

După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai...

ProzăAtelier

Noaptea nunții

de ovidiu cristian dinica

ProzăAtelier

Zgomotul si furia unei zile ploioase

de Marin Tănase

Frunze în extaz mișună prin șuvoaie limpezi tulpinile extatice beau viața cerului, îi fredonează căderea... ...efemer iubesc euforia liniștii ude, scînteietoare în abisuri nepătrunse... ...totul...

împăcare

de Luminita Suse

\"Și moartea ta ce blând răni răgazul meu până la moarte\" Constanța Buzea și umbra lui pulsând acoperi cu un sărut lumina mea până la umbră deși aveam motive mii să îi ocolesc căderea sumbră mi-am...

Esti ca si marea

de mircea trifu

Iubita mea e ca și marea, Mă amăgesc că îi cunosc cuprinsul, Că fiecare val și strop de sare Pe mine mă sărută, dar mare-i e abisul. Nici raza mea ce stăpânește totul, Ce face focul, în dogoarea sa...

Pe urmele magilor

de Iulian Ghiurca

Din astrul etern, în timp se coboară domoale șoptiri de tainică rază... lumina sa blândă-n căderea-i ușoară îi cheamă pe magi, iar ei o urmează. Purtați de credința în semnul din ceruri, pășirea lor...

Dor

de Moarcăș Monica

Un dor cu nume străin pe aripi de vânt Își strigă neputința de a se plia Peste curcubeul stors de albastru Și înveștmântat în drumul până la Galateea Într-o zi cu luna plină și suflete de vată. A...