Popescu Gillda Magdalena

Te privesc și-ii cer luminii oglindită-n cer de mare Să mi te aducă-aproape. Brațele-mi întind spre zare. Și iar simt cum ochi de înger îmi dezmiardă-n vis privirea, Cum mă-nvăluie în noapte,

Am fi putut fi flori, Am fi putut fi nori, Am fi putut fi sori, Vartejuri de culori, Si fulgere, si iarba, Parfum de floare dalba Si cantece de stele Si

E toamna si in suflet imi cad frunze-ngalbenite. Raman pe dinauntru mult prea pustiu si gol. In asteptarea razei ce nu ma intalneste, Incerc sa imi joc bine misteriosul rol. In mine-a coborat

O frunza a cazut din inalt. Eu am intins mainile sa o prind in causul Palmelor mele, Dar greutatea ei mi-a ranit Sufletul. “Credeam ca e usoara, ca un fulg” – Mi-am spus atunci si am

La poarta dragostei nostre Vegheaza ingeri cu vesminte sfasiate. I-am vazut nu demult Incercand sa razbata Printre lianele unei paduri Nascute din ura. Dar nu au reusit… Sangele li se

Te-as fi putut iubi - o vesnicie. Ti-as fi adus amurgul violet Sa te scalzi in el… Te-ai fi pierdut cuprins de-a lui betie In stele,-n constelatii, In mister. Azi totul a ramas

E seara in amurg… Din nou te voi pierde printre umbre, Din nou voi tresari la fiecare fosnet ascuns de gand. Am obosit sa tot joc acest stupid rol In care intotdeauna pierd, Niciodata nu te pot

Ti-as scrie un psalm de taina, Dar mi-ai uitat iubirea. Ti-as scrie un sonet, Dar n-ai sa-l intelegi. De toate, vinovata e numai despartirea Si dragostea de care Azi, singur de

Ecoul se scalda in raze de soare Prin aer pluteste parfum de descant Pentru moarte, iubirea nu are culoare, Iar glasul tristetii e lipsit de cuvant. Sunt clipe cand cerul trimite furtuna, Sunt

Dincolo de lume se intinde neantul. O clipa de viata sau o clipa de fum. In mine e nopate, sunt ploi sau doar ceata. Nu stiu pe ce drum sa mai merg, Peste tot pe unde calc, Pamantul

Requiem. Se canta dupa ce cineva moare. Azi am murit eu Sau mi-au murit numai Sufletul, Inima, Ochii Incet, pe rand. Astazi requiemul se canta pentru mine. M-am incolacit intr-un ungher de

Nu te-am uitat. Tu esti mai mult decat in mine. In orice gest, am luat ceva de-al tau. Cand cant, cand plang, Cand rad sau fug de lume, Te simt cu mine – gand in gandul meu. Eu nu te

Cuprinde-ma-n brate si du-ma departe de lume Acolo unde iubirea inca nu s-a nascut Si canta-mi durea sa planga si Cerul Si marea sa-mi racoreasca focul din vene. Mai du-ma-npoi la facerea

Te-am pierdut in gandurile noptii Care a uitat sa mai viseze Si, totusi, te-am strigat… Nu mi-au raspuns decat Pasi indepartandu-se de la altarul Dragostei noastre. Te-am rechemat cu

Se sfasie cerul in fasii de matase Si noaptea-mi se plange cu fulgi grei de nea. Ceasornicul timpul refuza a-l bate Si clipa m-apasa din ce in ce mai grea. Furtuna din suflet ingheata

Stiu ca-n seara asta cerul E trist si plin de stele. Te-ai intrebat cata tristete oare Ascunde un suflet care umple un cer De lacrimi? Te-ai intrebat in miez de noapte Ce sunt stelele? Nu ai

Ridica-ma-ntr-un cer de soare, Aseaza-ma pe nori de dor Si adu-mi din adanc de mare Siraguri de corali ce vor Sa-mi stea la gat precum grilande. Si spune-amurgului de stea Sa revina-n miez de