Poezie
Destine
1 min lectură·
Mediu
M-am abandonat îngerilor
Când stelele mi le-ai aruncat de pe boltă
Și mi-ai lăsat în suflet să-mi mocnească
Văpaia amintirilor.
Te port și-acum cu mine,
Într-un loc aparte al inimii mele
Și nu știu cum, și nici de ce,
Atâția ani nu au putut șterge de-acolo
Amintirea ta.
Parcă mai ieri mă cuprindeai în brațe
Și mă-nvățai mistuitorul tău sărut
Pentru ca și acum, după atât amar de vreme,
Să-i mai simt pe buze
Apăsarea.
În brațele-mi deschise am mai cuprins o noapte
În care sufletul meu l-a căutat pe-al tău
Pentru ca măcar în lumea viselor
Să mai poată fi o singură dată
Împreună.
"Peste prima iubire se trece greu, dar niciodată nu se uită!"
(19-09-2006)
002807
0