Poezie
Destine
1 min lectură·
Mediu
M-am abandonat îngerilor
Când stelele mi le-ai aruncat de pe boltă
Și mi-ai lăsat în suflet să-mi mocnească
Văpaia amintirilor.
Te port și-acum cu mine,
Într-un loc aparte al inimii mele
Și nu știu cum, și nici de ce,
Atâția ani nu au putut șterge de-acolo
Amintirea ta.
Parcă mai ieri mă cuprindeai în brațe
Și mă-nvățai mistuitorul tău sărut
Pentru ca și acum, după atât amar de vreme,
Să-i mai simt pe buze
Apăsarea.
În brațele-mi deschise am mai cuprins o noapte
În care sufletul meu l-a căutat pe-al tău
Pentru ca măcar în lumea viselor
Să mai poată fi o singură dată
Împreună.
"Peste prima iubire se trece greu, dar niciodată nu se uită!"
(19-09-2006)
002.819
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Popescu Gillda Magdalena. “Destine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-gillda-magdalena/poezie/204648/destineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.