Poezie
Tacere
1 min lectură·
Mediu
Si ploua – o ploaie nebuna ca mine
Si-mi uda tacerea ce-mi urla-n timpane.
Simt umed trecutul. Departe de tine
Ma simt ratacita printre imense coloane.
Mi-e teama sa nu ma inghita pustiul
Si sufletul sa nu mi-l macine zarea.
Mi-e teama sa n-aud in noapte tarziul
Strigandu-mi la cer nesfarsit disperarea.
Ce cauta norii in ochii tai mari
In care mai ieri admiram rasaritul?
De ce-mi asezi trupul pe stancile tari
Si calci peste dansul cu stele strivindu-l?
Ma iarta de crezi ca poate-am gresit
Cand dintre toti sa iubesc eu te-am ales pe tine.
Dar tu esti apusul, al tau rasarit
M-am vrut cand in somn rostit-ai al meu nume.
Si n-am plans cand cerul deasupra-mi s-a spart
Cazand peste mine ghetari de durere.
Plang aripi intinse ce azi ne despart
Carbonizand infinitul sorbit de tacere.
012.282
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Popescu Gillda Magdalena. “Tacere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-gillda-magdalena/poezie/104704/tacereComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
poate \"carbonizand infinitul\" suna prea apocaliptic... in rest e ok.