Poezie
Ochi de înger
poezie dedicată lui Eduardo Palomo
1 min lectură·
Mediu
Te privesc și-ii cer luminii oglindită-n cer de mare
Să mi te aducă-aproape. Brațele-mi întind spre zare.
Și iar simt cum ochi de înger îmi dezmiardă-n vis privirea,
Cum mă-nvăluie în noapte, îmi alină risipirea...
Și mi-e dor nebun de tine, dor de verde, dor de dor,
Dor de înger, dor de demon... Dor și visele de dor!
Și iar sufletul îmi moare înc-o zi și înc-o noapte...
Vreau să mă înalț spre ceruri, să pot să te simt aproape!
Marea roșie te cheamă să mai stingi un vis de soare,
Să-i mai calci un val de spumă sub corăbii de ninsoare,
S-o iubești cum ai iubit-o, să o strigi, să o alinți,
Să-i mai dăruiești iubire din privirile-ți fierbinți....
Mare mi se-ntinde-n suflet, tu te oglindești în mare!
Și te văd din cer zâmbindu-mi, înger rupt din colț de soare,
Și iar mi-este dor de tine... și te chem șoptit și-ți cânt -
Înger răscolind tăcerea, vis pierdut mult prea curând.
(16-11-2005)
003.058
0