"cântec de copac" – 17227 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ESEne Stefan
Optimistul: –Eu știu că ești sătul de mine, Aceeași voce prea subțire, Ce scârțâie pe scăriță Pană sus la muzicuță... Da` n-am ce să fac, NU tac, că-s pui de dac, și pac, plac! Și mâine, când n-oi mai vrea să vorbesc, Parcă-n inimă-ți clipesc... Neutrul: –Da! Eu, pe el, îl vreau! Să-mi cânte l-aspirator, Mor! de plâns, când ia ficatul, Și spală de noroi păcatul... Optimistul: –Ca’așa-i în poker, sa iei asu’, la-nceput Ca dup-aia să spui: „Mut!”... E și-un final de catapult. Neutrul(menținând sinfonia aprobării): –De când așa ceva am vrut! Pesimistul: –Da` nu-i bine, că numai ține: Același om, cu alta poantă, Aceeași inimă curată, Același sictir valabil, Și-altă-ntorsătură de scalpabil! Resemnatul: –Nu-i la fel, să vorbești cu-n pix și-o hârtie Vreo două ore la beție... Furiosul: –Nu!... Stop! Mai taci odată! Că nu poti vorbi de lumea toată... Și filosofia ta-i cam’lată! Și se zbate, adormită, Și-a ta găină-i coc-codăcită! Paranoicul: -Da! așa e, că-i o glumă Și-o glumă va ramâne,...
7 poezii, 0 proze
IBIvan Alekseievici Bunin
Ivan Alekseievici Bunin, n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1933. Motivația Juriului Nobel: "pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice". S-a născut la Voronej, la 10(22) octombrie 1870, într-o veche familie de nobili scăpătați. Copilăria și-a petrecut-o pe domeniul familial, în gubernia Orlovsk, într-o "mare de grâne, iarbă și flori", "în cea mai adâncă liniște a câmpiei". În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia, care a atins și conacul, l-a obligat să părăsească în anul 1889 cuibul familial. A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii,...
13 poezii, 0 proze
PRpop romeo
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta; Sa cunosti adesea durerea prea marii duiosii; Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii; Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te; Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti, plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire; Sa te odihnesti, coplesit de beatituine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii; Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului, Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda. din Despre iubire - de Kahlil Gibran adiemusmagic@gmail.com
869 poezii, 0 proze
Alice Călugăru
Alice Călugăru (4 iulie 1886, Paris - 1957) Plecată de timpuriu în literatura franceză, Alice Călugăru debutează încă de pe băncile liceului, absolvit la București, în 1907. Fire neliniștită, agitată, activitatea sa publicistică, desfășurată în revistele din țară, nu-i dă satisfacție. Plecată pentru studii la Paris în 1912, se expatriază, mai întâi în Belgia, apoi - definitiv - în Paris. Aici preocupările sale literare continuă sub pseudonimul Alice Orient, obținând premiul al doilea și medalia de aur Femina pentru poeyia Les Perles, versiunea poeziei românești Cântec de plasă (Viața românească, nr. 1, 1912, p. 15-16). Sub același pseudonim, poeta publică, în 1924, romanul autobiografic La tunique verte (Paris, Malfere, Bibl. du Herisson). OPERE: Viorele, versuri, Buc., 1905; Versuri, Buc., E.P.L., 1968, cu o introducere de D. Micu. COLABORÃRI: Semănătorul (1903); Analele literare, politice, științifice (1905); Viața literară (1906); Revista noastră (1906); Convorbiri literare (1906,...
4 poezii, 0 proze
Ion Ninulescu
Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...
0 poezii, 0 proze
MSMira Simian
Mira Simian s-a nascut pe 16 mai 1920, la Ramnicul Valcea. Este sotia poetului Stefan Baciu. A colaborat cu proza si poezie in presa din exil: “Revista Scriitorilor Romani” din Munchen , “Micron”, redactor Stefan Munteanu, “Drum” redactor John Halmaghi, “Cuvantul Romanesc” din Hamilton, editor George Balasu Din eseuri amintim: "L´expression du sentiment de la mort dans l´oeuvre de Ionesco", thèse, Université de Strasbourg, 1969 / "La naissance des obsessions fondamentales d´Eugène Ionesco" / "Ionesco et le paradis perdu" / "Evolutia sentimentului mortii în opera lui Eugen Ionescu" A publicat plachetele de versuri “Farmece” (Fundatia Regala Universitara Carol I, Paris, 1966 si in Colectia “Mele”, Honolulu, 1979), “Cantec de frunza” (1976) si volumul de proza poetica, “Fata lui Temelie” (Editura Urmuz, 1974). Obisnuia adesea sa picteze. A decedat in ziua de 2 iulie 1978, in spitalul “Beverly Manor” din Honolulu, Hawaii. Serviciul funeral a avut loc luni 3 iulie la biserica...
1 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
Comte de Lautreamont
Comte de Lautreamont pe numele adevarat Isidore Lucien Ducasse s-a nascut in capitala Uruguayului,Montevideo,pe 4 aprilie 1846 si a murit la Paris pe 24 Noiembrie 1870. Putine se cunosc despre copilaria lui.De Jonge scria ca Lautreamont este una dintre acele rare personalitati ale culturii occidentale,un artist,un poet fara biografie.Se crede ca Lucien a venit cu familia in Franta la varsta de 10 ani pentru a urma o scoala parizana.A parasit liceul la varsta de 19 ani pentru a calatorii,dar s-a rentors rapid la Paris pentru a scrie capodopera sa "Canturile lui Maldoror" sub pseudonimul Comte de Lautreamont(inspirat din personajul Lautreamont dintr-o populara nuvela gotica franceza scrisa de Eugene Sue). Primul "cantec" al cartii a fost publicat in 1868 iar opera completa in 1869.Editura a refuzat sa puna in vanzare cartea temandu-se ca va fi inchisa pentru blasfemie si obscenitate.Luptandu-se sa gaseasca o editura pentru a-i publica cartea Lucien incepe lucrul la o carte de poezie...
6 poezii, 0 proze
AIAlina Maria Ivan
”eu în cuvinte, acrilice și cântec” alina_maria_ivan@yahoo.com Premiul III Concursul de poezie „Andrei Mureșanu” 2016
267 poezii, 0 proze
ECEugen Constantinescu
Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri
132 poezii, 0 proze
cântec de copac
de Ursu Marian Florentin
dacă aș fi fost copac primeam cântecul păsărilor în trupul meu și nu-mi uitam rădăcinile în adâncul pământului dacă eram copac primeam stoluri de gânduri prin frunzele mele și ardeam deodată cu...
Cântec de trecere
de Negru Vladimir
Curgeau din închisori zăbrele Pe umeri goi de înger decăzut Se-nveșmântau în umbre iele Războinicii se întorceau sub scut Amurgul își cânta pe dealuri simfonia Corăbii căutau prin stânci un far De...
cântec de fluier
de Ursu Marian Florentin
dac-ar fi să mă rog, m-aș ruga pădurii să mă rătăcească în veșnica-i noblețe m-aș ruga femeii tinere care m-a născut răcnind din miezul crud al trupului să mă crească în țărâna udă până nu mă mai văd...
Foame de vultur
de Violeta Savu
Foamea mă leagă de pământ. Mai păstrez la piept amuleta căzută din mâna unui bătrân pe patul de moarte. Toate legendele Nilului respiră discret, duhul morții a evadat și a luat formă de vultur. Nici...
Patruzeci de zile
de Bogdan Patrulesei
Zilele trec egale, măsurate precis de ceasul din turnul de deasupra porții principale. Orele se scurg una câte una, în liniște, fiecare cu scopul ei precis: rugăciunea de dimineață, liturghia,...
Ultima frunză
de Gabriela Ilisie
În miez de iarnă Sunt ultima frunză agățată cu încăpățânare de copacul din care s-a născut Crivățul, răsuflare a Morții, o încremenește Nenumăratele chipuri ale fulgilor de zăpadă o sfâșie Razele...
Femeie colind
de Stan Luminita Marta
Femeie colind, de iarnă adusă Așează-mă lin, în trunchi de copac Și așterne-mi în frunze uitarea. Ascultă-mi doar vuietul în ritm sacadat Și rupe-mi în mâini de văzduh, nepăsarea. Adună din lume...
spărturi zentangle
de Anisoara Iordache
pentru paznicul de noapte de la spitalul de psihiatrie, orice trecător era o plăcuță zentangle tăioasă, care punea în pericol liniștea publică. muta de colo-colo paharele, farfurioarele, șervețelele,...
Intrarea în mare
de Grig Salvan
Umblă de multă vreme fără țel pe străzile orașului de pe coasta mării. De când? Nici el nu mai știe. Poate de ore, poate de zile, ori de săptămâni. Nici măcar nu-și mai aduce aminte cum se cheamă...
Securistul-literat
de Eduard Zalle
De ceva vreme, de când mă tot preumblu, desigur virtual, pe site-urile de literatură, am avut ghinionul sau norocul, nici nu știu cum să-l numesc, să dau nas în nas (evident, metaforic) cu un...