Alice Călugăru

Suspină cântul trist al surei ploi, Ș-acelați glas au miile-i de strune, Aștepți zadarnic ca să se-mpreune, La cântu-i, mlădieri de glasuri

Văzduhu-i plin de ciripiri; De sus, o ploaie de lumină Îneacă-n raze, în grădină, Însângerații trandafiri. Și prin miros

Nu veniți când umbra crește Înspre zarea ce se pierde, Când amurgul veștejește Cerul stânjeniu și verde. Ca să n-alungați sfioase Umbre de

Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă