"atarn de un prag" – 7023 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
HPhose pablo
Această poezie ați fi vrut s-o scrieți voi De fapt nici nu este o poezie ca atare Este un mesaj de adio pentru comunitățile Acestea literare on on on_line Treabă e că îmi merge foarte prost Și trebuie să iau niște măsuri… urgent să fac ceva Evident că mulți dintre voi nici nu știu nimic despre mine Eu am doozeci de ani și nu nu … nu sunt fain. Acum o lună mi s-a născut o soră Familia mea are clipe frumoase dar și complicate totodat’ Crize financiare uneori chiar se ajunge la depresii din această cauză Deci eu acuma m-am dezis de internet Să contribui și eu la revenirea financiară [câtusi de puțin] a familiei Spre ușurarea unora sau nefericirea altora: Nu voi mai fi aproape deloc pe net Nu voi posta nimic deși aș vrea mult [Cu siguranță din când în când voi trece pe la net-cafe] Îmi iau rămas bun de la prietenii mei cyber Sau mai bine zis de la prietenii mei cu care Comunic mai mult pe net Să fiți liniștiți cu toții / cuminți Priviți frumos viitorul / bucurați-vă Să citiți neapărat pe...
141 poezii, 0 proze
AKAntrei Kranich
mi-am atarnat cuvintele dupa gat, asa cum altii isi atarna bocancii, sa nu si-i noroiasca. si de atunci ma plimb incolo incoace, nestiind daca merg inainte sau inapoi. dar merg. nascut '82 kranich zis si andrei ot tgocna (unul dintre orasele de suflet) (tragea dupa ea, rosu, alungit, un caine imprimat pe sacosa) andru_trocea@yahoo.com
30 poezii, 0 proze
APAfrodita Popescu
„Esența și viata nu pot fi văzute. Ele sunt cuprinse în lumina cerului. Lumina cerului nu poate fi văzută. Este cuprinsa în cei doi ochi” - Secretul florii de aur Amintiri, vise, reflecții - Carl Gustav Jung “Pe o stradă îngustă roțile căruțelor a doi țărani se încurcară între ele. În loc să urmeze cearta la care te-ai fi putut aștepta, fiecare murmură cu politețe reținută niște cuvinte care sunară în genul adukan atman și însemnau: “’deranj trecător, nici un suflet (individual)”. „Căci misiunea omului ar fi, din contră, să conștientizeze ceea ce provine și i se impune din inconștient, în loc să rămână neconștient de acest conținut sau identic cu el. În ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea conștiință. Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare. Este chiar de presupus că, după cum inconștientul acționează asupra noastră tot așa e și el influențat, la rândul lui de sporirea conștiinței noastre” Petre...
58 poezii, 0 proze
Alexandra Stoica
Ceea ce aveti in fata ochilor sunt scrierile copilului care am fost ... si care ma ajuta sa nu uit de experientele prin care eu, sau prieteni de-ai mei au trecut. Acestea fiind spuse ma astept sa tratati aceste texte ca atare ... si daca exprimarea mea nu va satisface nivelul de perfectiune, imi cer scuze de pe acum. Va multumesc anticipat pentru intelegere... :)
6 poezii, 0 proze
AZAnca Zubascu
Născută în 28 februarie 1986 în Dragomirești, Maramureș. Absolventă a Facultății de Litere, secția LMA din cadrul UBB și totuși veșnic studentă. Nepublicată, nepremiată, necunoscută... Scriu despre apa Izei, despre oameni și lucruri. Scriu despre viață. Nu sunt poet, scriitor sau critic și nu vreau să devin. Prefer să rămân omul pe care l-am construit până acum. Aștept să fiu tratată ca atare.
115 poezii, 0 proze
Raoul Weiss
Raoul WEISS s-a născut la Saverne/Zabern, deci în Alsacia, și evenimentul respectiv a avut loc întâmplător după 1945 (în 1975, să fim preciși), deci s-a născut în Franța, deci e francez, cum arată foarte bine și numele lui. A studiat la Școala Normală Superioare din Paris (rue d'Ulm, pentru intimi) și reținut foarte puțin, slava domnului, din tot ce a auzit acolo. A fost lector de limba franceză la Universitatea Carlos III din Madrid, profesor la Universitatea Lorand Eötvös din Budapesta și bursier la Freie Universität din Berlin. Este european adevărat și trecut ca atare în evidența bolilor spirituale grave la C.I.A.. În iulie 1999 a absolvit Cursul de vară de Limba si Civilizația Română organizat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și de atunci a rămas acolo (sufletesc cel puțin) permanent. Este autorul -- unei traduceri franceze ale poemelor din cartea In marea trecere (Lucian Blaga), care rămâne perfect identificabilă sub stratul de praf format pe ea de când a băgat-o în...
10 poezii, 0 proze
LULudwig Uhland
Johann Ludwig „Louis“ Uhland (n. 26 aprilie 1787 în Tübingen; d. 13 noiembrie 1862, Tübingen) a fost un poet, filolog, jurist și om politic german. Tradus la noi în colecția „Cele mai frumoase poezii”. Poeziile sale prezintă unele caracteristici ale romantismului (predilecția pentru temele medievale), dar nu poate fi totuși clasificată ca atare. *** Johann Ludwig „Louis“ Uhland (* 26. April 1787 in Tübingen; † 13. November 1862 ebendort) war ein deutscher Dichter, Literaturwissenschaftler, Jurist und Politiker. Johann Ludwig Uhland wurde am 26. April 1787 in Tübingen, im Herzogtum Württemberg, geboren. Sein Stammbaum lässt sich bis ins 16. Jahrhundert zurückverfolgen. Er entstammt einer renommierten Gelehrtenfamilie. In Tübingen lebte die Familie Uhland, seitdem der Großvater Ludwig Joseph als Professor der Theologie an die Universität berufen worden war. Ludwigs Vater war Universitätssekretär. Seine Mutter galt als fürsorgliche und gutmütige Frau. Ludwig verbrachte seine Kinderjahre...
1 poezii, 0 proze
atarn de un prag
de Roxana Leotescu
Deschide putin fereastra. Afara nu e iarna. Nici macar primavara. Nici vara. Toamna in niciun caz. Anotimpul pe care vrei sa-l desemnezi e agatat in vid. Atemporal. Aspatial. Nu vei putea niciodata...
CTITORIE SUB LUMINA
de FLOARE PETROV
CTITORIE SUB LUMINÃ (vis de Craciun în care mai cred când plâng ) Atârn de o idee, verb simplu și firesc Așa sunt fericită , dependentă de cer, De un buric astral prin care cerșesc Ozonul minunilor -...
Alfabetul Braille
de Adelina Labic
Nopți oarbe. Întunericul e o plastilină maleabilă ce s-a lipit de retină. În beznă, infinitul e mai aproape decât o sobă, căldarea cu cenușă e doar o căldare cu cenușă, abisul e cât pragul spre lume....
M-atârn de tine, Poezie
de Alexandru A. Philippide
M-atârn de tine, Poezie, Ca un copil de poala mumii, Să trec cu tine puntea humii Spre insula de veșnicie La capătul de dincolo al lumii. Mă vei lăsa acolo singur Alături de toți morții lumii? Și în...
Strada Orelor 1
de Antrei Kranich
Dacă aș fi destul de curajos ca să mă numesc Serenus Zeitblom, romanul s-ar sfârși aici. Nu numai curajul, dar ar trebui să am și o minimă doză de ipocrizie, ca să afirm că, în calitate de aspirant...
Poemul de mătase
de Cristina Rusu
Pictură - Dana Ștefan - Argint La belle fleur, la rose Mă desfășor cum setea mă-nconjoară Supreme spații să călătoresc Cu roze roșii-n frământata poală Pe pragul lumii am sa vă-ntâlnesc, Neistovită...
Autoportret
de Ioan Alexandru
De ce mă simt eu, oare, în fiecare zi Învins de-o bucurie aproape ne-nțeleasă ? Că-n fiecare tânăr eu însumi par a fi Și fiecare fată mi-o socotesc mireasă. Că-ngenunchez frenetic în fața orișicui...
tăceri
de viorel gongu
Când îmi îndoi genunchii la gură și covrig Mi-e inima tăcută la margini de cuvânt, Aplec singurătatea și-n loc să te mai strig Aștept să vii cu toamna din cețuri sau din vânt. Tăceri pe sub cuvinte...
Povestea florii
de Remus Cretan
A fost odata ca niciodata o floare, care, dupa cativa ani de tacere, in sfarsit a inflorit. Si de-atunci ma tot simt inflorit ca dupa propria nunta. Pe aceeasi poarta, in mine a intrat si viata....
Tânăra Parcă
de Paul Valéry
Lui André Gide. De mulți ani de zile părăsisem arta versurilor: încercând mereu să mă abțin, am făcut acest exercițiu pe care ți-l dedic. 1917 Format-a Ceru-această grămadă de minuni Ca locuință unui...
ura de sine
de Voicu Tudor
o gură mare de votcă nu mă mai face nici să clipesc cât am crescut! vezi? nebăut/ sufletul se ține de margini încovrigat se agață de corp ca de un colac salvator nebăut/ sufletul aude câinii...
Rochia de bal (V)
de Călin Sămărghițan
V. Emoția aceasta, a apropierii de Olivia, nu-l făcea deloc să se simtă în apele lui. Uneori ajungea să se vânture îndelung prin preajma magazinului, fără a avea curajul să intre. Ori se răzgândea...
zăpezi de altădată I
de Ioan Iulius Muraru
Acea celebră întrebare a lui Villon pare să fi trăit experiența sfintei cruci,îmbucătățită fiind în atâtea părți de-a lungul vremii încât o eventuală reunificare a acestora ar face începutul cu totul...