Autoportret
de Ioan Alexandru(2009)
1 min lectură
Mediu
De ce mă simt eu, oare, în fiecare zi
Învins de-o bucurie aproape ne-nțeleasă ?
Că-n fiecare tânăr eu însumi par a fi
Și fiecare fată mi-o socotesc mireasă.
Că-ngenunchez frenetic în fața orișicui
Și-s pregătit de jertfă în fiecare clipă.
Că nu mă tem de-acuma de spada nimănui
Și fiece idee de-a mea e cu aripă.
Că ard în nerăbdare la locul de popas,
Mereu mi-e dor de zări necunoscute,
Deși atârn pre crucea fiecărui pas,
Mă obsedează numai alpinele redute.
De ce mă simt eu, oare, în fiecare zi
Robit de mine însumi c-o patimă nebună ?
Stau ca un smoc de lună în prag de-a se-oglindi
În cuiburile-albastre de ape din fântână
Și nu-nțeleg decât că-mi este dat
Să distilez în ritmuri această tulburătoare vreme.
Ioan Alexandru din nou entuziasmat
Citește la cenacluri o mie de poeme.