Poezie

tăceri

zăvor

1 min lectură·21 noiembrie 2013

Mediu

Când îmi îndoi genunchii la gură și covrig

Mi-e inima tăcută la margini de cuvânt,

Aplec singurătatea și-n loc să te mai strig

Aștept să vii cu toamna din cețuri sau din vânt.

Tăceri pe sub cuvinte se îmbulzesc frivol

Sub veselia falsă ce-astupă-nsingurări

Cu așteptarea frântă mă zbat într-un survol

Peste cantoane triste sau ruinate gări.

Sap în cuvânt, tăcerea mă-ntâmpină în prag,

Privirea mi se-noadă tăcând în Yin și Yang

Rămân doar zile albe în viața mea șirag

Și nopțile de veghe le-atârn la grindă-n ștreang.

Am să îți tac iubito, cu dor pe sub descânt

Să-mi taci pe umăr, albă, tăcerea înapoi

Când sub oglinzi închise ne vom porni și sfânt

Să-nchidem ochiul lumii sub un zăvor de ploi.

001.359

viorel gongu. “tăceri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14038800/taceri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.