Poezie
Alfabetul Braille
1 min lectură·
Mediu
Nopți oarbe.
Întunericul e o plastilină maleabilă
ce s-a lipit de retină.
În beznă,
infinitul e mai aproape decât o sobă,
căldarea cu cenușă e doar o căldare cu cenușă,
abisul e cât pragul spre lume.
Lumina e o stare de
beatitudine
pe care mi-o amintesc ca pe gustul imuabil al laptelui matern.
Cioplesc, cioplesc în pereții întunericului
coloane, statui, castele, lumi, mese, scaune...
La ospățul nopții-
nimeni, doar ea, în zdrențele ei.
Pleoapele se zbat ca niște aripi
dornice de zbor.
Întunericul e un tren cu lignit ce șuieră.
Ceva a căzut...
E dalta cu care săpam în stânca nopții tuneluri.
De unde atâta întuneric!?
Apăs cu degetul minții pe boltă.
Mici fire de nisip ca niște
puncte
din alfabetul Braille- stelele.
Atârn de ele
ca de un fir al Ariadnei.
031.993
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adelina Labic
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Adelina Labic. “Alfabetul Braille.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adelina-labic/poezie/14154572/alfabetul-brailleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EGDistincție acordată
EGenea gela✓Un text rafinat, din punctul meu de vedere, cu imagini de impact emoțional, pe fundalul unui întuneric asumat. Mi-a plăcut mult ideea de a sculpta în stânca nopții tot ce mintea ține în cămările sale. Stea!
0
ALDoamnă Enea Gela, Vă mulțumesc mult pentru aprecierea lăsată!
0
CTDistincție acordată
Un text frumos, de efect, cu rezonanta totala. Ai niste imagini foarte frumoase. Si desi firul Ariadnei este ceva ultra exploatat in poezie mi se pare ca aici, dat fiind contextul, se simte cu totul diferit.
0