Poezie
E toamna acasa...
1 min lectură·
Mediu
E toamnă acasă la mine,
Gutuiele-n galben se-aprind,
E toamnă acasă la mine-
În frunză un fel de colind,
În ploaie un fel de chemare,
În suflet un fel de blestem...
E toamnă acasă la mine-
Iar noi,ce departe suntem!
Cocorii valsînd se perindă-
Străină mi-e zarea aici.
Mi-e casa demult o legendă
Departe de bunii amici.
În toamnă pustie, rămîne
Doar maica, o umbră în geam
Ce-aşteaptă un mîine-poimîine
Cu prune legate de ram.
E toamnă acasă la mine
Mirosul de ploi şi pelin
Străbate urcuşuri alpine
Mă cheamă, mă strigă să vin.
Şi-nopțile lungi, fără tine
Mi-e toamna un fel de flagel
Iar frunzele- limbi asasine
Aici, pe tărîm rafael....
002377
0